Teatrul Național ”Mihai Eminescu”: 100 ani de la fondare

Chişinău, 19 apr. /MOLDPRES/. Pe 6 octombrie se vor împlini 100 de ani de la înființarea Teatrului Național ”Mihai Eminescu” (TNME) cu statut de teatru național. Înființarea instituției a fost influențată de mai multe inițiative venite din partea unor personalități ale culturii române și a unor instituții de cultură, informează MOLDPRES.

Programul Anul Centenar 2021 al Teatrului „Mihai Eminescu” din Chișinău se desfășoară sub înaltul patronaj al președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu și cel al președintelui României, Klaus Iohannis.

Solicitat de MOLDPRES, directorul TNME, Petru Hadârcă a menționat că schimbarea guvernului de la București a provocat, la sfârșitul lunii aprilie 1926, demisia lui Ludovic Dauș. Nichifor Crainic, secretar general la Ministerul Culturii și Cultelor, i-a propus funcția lui George Topârceanu.

”Popularul autor al „Baladelor vesele și triste” se apucă serios de administrarea Teatrului Național din Chișinău. După o evaluare minuțioasă a trupei și a situației financiare, expediază la minister, una după alta, mai multe scrisori, în care solicită mărirea subvenției, decizie vitală pentru a-i asigura teatrului condiții favorabile de creație: posibilitatea de a atrage noi forțe actoricești, de a crea spectacole de o înaltă ținută artistică, a începe reparații capitale, a înnoi mobilierul. În avântul său de a conduce un teatru ca la carte, Topârceanu și-a făcut iluzii deșarte. Finanțarea a rămas aceeași. Dezamăgit, la sfârșitul lui iulie, poetul a demisionat”, a precizat directorul TNME.

Potrivit sursei citate, la conducerea teatrului a fost numit Ion Livescu, actor și profesor de arte, care se bucura de prestigiu în mediul artistic de la București și de influență puternică în cercul demnitarilor. Astfel, odată cu venirea sa, ministerul a mărit subvenția acordată Teatrului Național de la Chișinău. În repertoriu au fost introduse spectacole care s-au bucurat de succes la București grație interpretării lui Ion Livescu, cum era de exemplu ”Tartuffe” de Moliere. În stagiunea 1926-1927 s-au jucat mai bine de 25 de premiere, printre care  „Viforul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, „Un accident” de Ecaterina Cerchez, „Frații Karamazov” de Dostoievski, „Ursul” de Cehov, „Ce știa satul” și „Nodul gordian” de Valjean și, bineînțeles, Caragiale – „O noapte furtunoasă” cu actorul Costache Antoniu în rolul lui Jupân Dumitrache și cu Maria Voluntaru  în Zița, „O scrisoare pierdută” cu același Costache Antoniu în ”Cetățeanul turmentat”. Cei doi, Costache Antoniu și Maria Voluntaru, vor cunoaște celebritatea ulterior pe alte scene ale României din perioada socialistă.

”În primăvară, pentru a înviora viața teatrală și a atrage publicul, Ion Livescu lansează „ciclul Brezeanu”. Era un proiect în care legendarul Ion Iancu Brezeanu (cel care fusese angajat în teatru și distribuit în roluri de însuși Ion Luca Caragiale), juca împreună cu trupa de la Chișinău. Astfel, Brezeanu i-a interpretat pe Sbilț în ”Patima Roșie” de Mihail Sorbul, pe Ipingescu în ”O noapte furtunoasă”  și pe Ion în ”Năpasta” de Caragiale. Toamna, în cadrul aceluiași proiect s-a jucat „Scrisoarea pierdută”, cu Brezeanu în ”Cetățeanul turmentat” și Mircea Pella în ”Cațavencu”. Reprezentația a fost impresionantă, reușind să-i seducă chiar și pe cronicarii de la ”Bessarabscoe slovo”, care scriau  că „spectacolul s-a jucat într-un ritm viu și într-o ambianță de veritabilă sărbătoare a comicului, vedetele de la București au ținut publicul în stare de tensiune, iar artiștii locali au fost pe aceeași lungime de undă”. Și în această stagiune, cum se obișnuia de obicei, s-au organizat mai multe turnee prin orașele Soroca, Fălești, Bălți, Florești, Rezina, Tighina, Ismail. Teatrul este o artă a emoțiilor și a inteligenței, care se trăiește aievea și are puterea de a trezi spiritul și de a uni inimile”, a mai spus Petru Hadârcă.