Compozitorul şi dirijorul Mihai Dolgan ar fi împlinit 76 de ani

Chişinău, 14 mar. /MOLDPRES/. Compozitorul, dirijorul şi instrumentistul Mihai Dolgan, fost conducător al  formaţiei „Noroc” şi al Ansamblului vocal-instrumental „Contemporanul”, Artist al Poporului, deţinător al Ordinului Republicii, ar fi împlinit astăzi 76 de ani, informează MOLDPRES.

S-a născut la 14 martie 1942, în satul Vladimireşti, raionul Sângerei. În anii 1959-1962 a studiat la Colegiul de muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău. Cariera muzicală a început-o în 1958, la Casa de Cultură din Sângerei, acompaniind la acordeon, ulterior fiind acordeonist în diferite formaţii ale Filarmonicii din Chişinău (astăzi - Filarmonica Naţională „Serghei Lunchevici”).

În anul 1967, a înfiinţat Ansamblul vocal-instrumental ”Noroc”. În 1970 formația „Noroc” a participat la Festivalul Internațional „Lira Bratislavei”, unde a obţinut premiul „Simpatia publicului” pentru piesa „De ce, de ce”. După acest eveniment, trupa a plecat într-un turneu prin Ucraina și ar fi trebuit să plece într-un turneu în America de Sud, dar a fost desființată fără dreptul de a mai activa în RSSM. În anii 1970-1971, Mihai Dolgan a fost solist-instrumentist la Filarmonica din Tambov, apoi la cea din Cerkasî şi din alte oraşe din fosta URSS.

În anul 1974, organele de partid din RSSM au permis reorganizarea formației în cadrul Filarmonicii, cu numele „Contemporanul”, denumire sub care formația a activat până în 1985. Din 1985 trupa a revenit la denumirea inițială „Noroc”.

Pe parcursul activităţii, „Noroc”-ul a contribuit la lansarea şi afirmarea mai multor interpreţi printre care: Iurie Sadovnic, Anatol Neamţu, Ricu Vodă, Anatol Bivol, Gheorghe Ţopa ş.a. Mihai Dolgan a lansat mai multe piese: „Cântă un artist”, „Chişinăul meu cel mic”, „Basarabia”, „Primăvara”, „De ce plâng ghitarele” ş.a.

În 1977, lui Mihai Dolgan i s-a acordat titlul onorific de „Artist Emerit”, în 1988 – cel de „Artist al Poporului”. În 2001, a fost distins cu „Ordinul Republicii”. Mihai Dolgan s-a stins din viaţă la 16 martie 2008, la Chişinău. El a fost înmormântat la Cimitirul Central de pe strada Armenească din capitală. După trecerea sa în eternitate, publicistul şi cineastul Mihai Ştefan Poiată a editat două cărţi în memoria regretatului artist: „Rockul, „Noroc”-ul & Noi (1966-1970)” şi „De ce au plâns ghitarele?”, în care autorul reconstituie pas cu pas istoricul apariţiei grupului, perioada sa de glorie şi momentul dezmembrării ansamblului, subliniind că istoria acestui legendar grup ne-a ajutat să descoperim în noi nevoia de schimbare, de modernizare, să credem că deschiderea spre alte orizonturi este posibilă.

(Reporter N. Roibu, editor L. Alcază)