Academicianul Mihai Cimpoi: ”Cât am stat acasă, am îngrijit o carte de Titu Maiorescu despre Eminescu și am scris un nou volum despre Ion Creangă”

Interviu acordat în exclusivitate pentru Agenția Informațională de Stat MOLDPRES de către academicianul Mihai Cimpoi, critic și istoric literar, eminescolog, filosof al culturii, profesor universitar, Om Emerit, laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova.

MOLDPRES: Stimate domnule Academician, în ultimul timp, în legătură cu măsurile luate pentru combaterea pandemiei provocate de coronavirus COVID-19, suntem nevoiți să stăm acasă. Ce ați reușit să realizați în această perioadă?

Mihai Cimpoi: Am îngrijit o carte, care urmează să apară la Editura ”Junimea” din Iași. Este o carte în premieră absolută – ”Epoca Eminescu” de Titu Maiorescu. Am adunat toate textele pe care le-a scris Maiorescu despre Eminescu, fiindcă lumea noastră românească credea și continuă să creadă că Maiorescu are un singur articol despre Eminescu. El a scris un articol care a devenit și un fel de piatră unghiulară a eminescologiei – Eminescu și poeziile lui din anul în care a murit. Dar el are mai multe articole. În toate rapoartele lui academice, pe care el le-a făcut cu ocazia propunerii lui Octavian Goga la Premiul Academiei Române și cu alte ocazii, s-a referit mereu la Eminescu. Și eu am adunat toate aceste materiale.

MOLDPRES: Și ce ați descoperit în acest sens?

M.C.: Am găsit două articole integral scrise despre Eminescu – ”Poeți și critici” și ”Eminescu și poeziile lui”, fragmente din rapoartele lui academice – recenziuni, cum le mai spunea el, și am inclus două note. E vorba de prefața lui la ediția princeps Eminescu din decembrie 1883, pe care eu o aveam și am mai găsit o notă  a lui Maiorescu publicată în ”Convorbiri Literare” din martie 1890, în care el prezintă două poezii antume ale lui Eminescu - un sonet ”Oricâte stele” și Scrisoarea a V-a – ”Dalila”. Am mai inclus 15 scrisori ale lui Eminescu către Maiorescu, cinci scrisori ale lui Maiorescu către Eminescu, am făcut un mare studiu introductiv – ”Maiorescu și Eminescu. Maiorescianism și eminescianism”. Am demonstrat că ei în fond erau apropiați ca gândire, ca mod de a înțelege lumea și literatură, și am urmărit receptarea lui Maiorescu în postumitate, adică după moartea lui, plus note, comentarii și jurnalul lui Maiorescu, care nu e editat până acum. Mi-a ieșit un volum de 260 de pagini. Volumul se numește ”Titu Maiorescu. Epoca Eminescu”.

MOLDPRES: Ce ați mai scris în aceste zile cât stați acasă?

M.C.: Am încheiat o carte despre Ion Creangă. Anterior, eu am publicat o carte, ”Sinele arhaic”, la Editura ”Junimea” din Iași și am completat-o cu peste 80 de pagini. Aceasta avea 120 de pagini. Eu demonstrez că Ion Creangă este un mare artist al cuvântului, precum și faptul că era un artist tragic. Îndărătul veseliei lui se ascundea un om foarte trist, cu un destin foarte greu. În viață el a avut niște mari neplăceri, legate de căsătorie, răspopire și boala de care suferea – epilepsia. Noua mea carte este intitulată ”Ion Creangă: mântuirea prin râs”, adică eliberarea de destin. Ea va apărea la o editură din Piatra Neamț.

MOLDPRES: La ce mai lucrați în prezent?

M.C.: Scriu articole, eseuri și studii. Pregătesc pentru tipar volumul meu ”O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia”, ediția a V-a.

MOLDPRES: Vă mulțumim pentru interviu și vă dorim sărbători fericite!