Cronica săptămânii (1-8 noiembrie)

Chișinău, 8 nov. /MOLDPRES/. În plan intern, doar acum alegerile prezidențiale din Republica Moldova au devenit o temă majoră, iar discuțiile din societate se axează, în fond, pe comportamentul fiecărui cetățean în următoarea etapă. Votanții candidaților care au trecut în turul doi se pare că nu au nici o problemă și vor merge cu siguranță să-și reconfirme opțiunea. Totuși, există un spectru larg de votanți care după ce și-au văzut candidații preferați învinși, acum trebuie să facă una din cele trei alegeri: să voteze cu Igor Dodon, să voteze cu Maia Sandu sau să nu meargă la vot. Toate trei scenarii sunt realiste, însă bine corelate cu viziunile și preferințele individuale ale fiecărui cetățean.

Dacă eram o țară în care clivajul politic pe principii doctrinare era deja o etapă depășită, atunci toate erau simple. Cei de stânga votau cu Dodon, cei de dreapta votau cu Sandu și se putea, cu o oarecare certitudine, de făcut previziuni. Însă, la noi doctrinele au fost ușor substituite cu orientări est-vest și poziționarea dreapta-stânga este mai mult dominată de vectorul geopolitic al dezvoltării țării.

Dar să le luăm pe rând. În jur de 5 la sută din voturile partidelor unioniste în foarte mare măsură se vor duce către Maia Sandu. Pot fi unele rezerve care ar genera abțineri de la vot în această zonă din cauza abordărilor radicale, însă ele vor fi nesemnificative.

În jur de 3 la sută din votanții care l-au sprijinit pe Andrei Năstase din punct de vedere politic nu prea au motive de supărare pe Maia Sandu și, dincolo de ciondănelile personale între cei doi lideri din ultimul timp, pare că voturile aproape sigur vor merge spre liderul PAS.

Candidatul Partidului "Șor" nu prea poate afișa o susținere directă pentru Igor Dodon din cauza mesajului agresiv de până la alegeri împotriva șeful statului. Cu puțin timp înainte de scrutin, partidul Șor a devenit tolerant și extrem de constructiv, așa că accentele exclusiv sociale din programul formațiunii ar putea îndrepta o parte importantă din alegătorii lor spre Dodon. Totul depinde de numărul de alegători care au depășit demersul antipreședinte din trecutul lui Ilan Șor. 

Cea mai complicată situație este în tabăra Partidului Nostru a lui Renato Usatîi. Ocupantul locului trei în scrutin a acumulat un număr record de voturi pentru această poziție și poate juca rolul decisiv în  turul doi. Și aici nu putem vorbi despre orientări doctrinare. Nucleul dur al partidului este situat în nordul țării, în special la Bălți, și este consolidat mai mult în jurul personalității liderului care la capitolul artistism este în afara concursului.

Usatîi nu-și cheamă explicit votanții să voteze cu Maia Sandu, înțelegând că zona nordului nu prea votează cu dreapta. Însă, războiul mediatic dus de Renato Usatîi împotriva lui Dodon pe parcursul ultimului an a fost foarte virulent și o eventuală susținere directă al acestuia ar crea pentru liderul Partidului Nostru serioase probleme de imagine. Comportamentul votanților lui Usatîi pare a fi cel mai imprevizibil și probabil este deschis pentru toate cele trei opțiuni: Sandu, Dodon, absenteism.

Diaspora a avut un cuvânt greu de spus în aceste alegeri, votând într-un număr record de mare și preponderent pentru Sandu. Îndemnurile la mobilizare pot mări cumva numărul votanților, însă pandemia în occident capătă proporții uriașe și acest lucru poate fi un impediment pentru lărgirea bazinului electoral.

Din păcate, cu mici excepții, instituțiile sociologice din Moldova iarăși s-au discreditat. Marja de eroare a fost în unele cazuri atât de mult depășită, încât putem vorbi mai degrabă de "marja de onoare" a specialiștilor implicați în cercetări sociologice. Implicit, nu putem miza pe o previziune care să ne îndrepte spre un posibil câștigător al scrutinului prezidențial. Cu siguranță, sunt posibile răsturnări spectaculoase de situații, prestații mai bune sau mai păguboase a candidaților pe ultima sută de metri, dar în final, după turul doi ne vom alege cu un președinte care va exprima rezultatul unui scrutin liber, transparent și cinstit.

În plan extern, am urmărit cu mare interes alegerile prezidențiale din SUA. Competiția dintre republicanul  Trump și democratul Biden a fost mai palpitantă după închiderea secțiilor de votare și începutul numărării voturilor, decât pe parcursul întregului scrutin. Modelul american oferă mari posibilități pentru un spectacol autentic. A mai condimentat scrutinul și președintele SUA care este un tip excentric și imprevizibil. Spre sfârșitul numărării voturilor, la mai bine de 36 de ore de la STOP VOT, ambii candidați au vorbit în fața națiunii. Biden calm, dar fără mult optimism. Trump excesiv de optimist, agresiv și victorios. Această stare de spirit reflecta cumva și rezultatele de moment obținute de candidați în cele mai mari state care dau un număr mare de electori.

Însă, începutul numărării voturilor venite prin poștă încet, dar sigur, au început să încline balanța în favoarea candidatului democrat. Tabăra republicană, și în special candidatul lor, deveneau tot mai agresivi. Cu mult înainte de terminarea procesului de numărare a voturilor, Tump a început să vorbească de corupere, falsificări și să amenințe că va ataca în justiție rezultatele.  Acest comportament este un lucru aproape de normalitate în condițiile în care scorul este foarte strâns. Însă, democratul Biden a acumulat deja mai mult decât cei 270 de electori pentru a-și asigura victoria, iar felicitările care vin din partea multor lideri străini dau semnale clare că această competiție palpitantă s-a sfârșit

Cum se va schimba politica celui mai puternic stat din lume odată cu venirea la Casa Albă pe 20 ianuarie a lui Biden? Cum va influența acest lucru relațiile cu China, Rusia, Uniunea Europeană și alte centre de putere rămâne de văzut, chiar dacă unele aspecte sunt clare de pe acum. SUA este un stat unde o persoană, fie ea și președinte de țară, nu poate influența decisiv politica. Acolo există o democrație instituțională și un sistem de echilibre și contrabalanțe care nu permit devierea de la cursul unei țări ca SUA, care permanent a pus un preț extrem de mare pe democrație și libertate.