S-au împlinit 125 de ani de la nașterea scriitoarei Olga Crușevan-Florescu

Chişinău, 5 iun. /MOLDPRES/. Astăzi s-au împlinit 125 de ani de la nașterea poetei, publicistei și traducătoarei Olga Crușevan-Florescu, informează MOLDPRES.

S-a născut la 5 iunie (după unele surse la 6 iunie) 1896 (deși până azi unele surse indică anul 1900), în cătunul Plosca, de lângă satul Pistruieni, județul Orhei (azi raionul Telenești). A plecat din viață în 1975, la București. Este fiica Ecaterinei și a lui Ivan Epaminonda Crușevan, nobil basarabean și proprietar al moșiei Pistruieni. Mama sa a decedat în timpul nașterii, iar de educarea fetiței s-a ocupat tatăl. Verișoară de al doilea cu Serghei Lazo. A fost rudă și cu Pavel Crușevan, publicist; cu Eugenia Crușevan, prima femeie avocat din Basarabia; cu Pavel Epaminonda Crușevan, ofițer.

Din 1911 până în 1914 își face studiile la Gimnaziul pentru fete Mariinsk din Odesa. Urmează Universitatea din Odesa, Facultatea de Litere (1914-1918). Face doctoratul în litere și filosofie la Lausanne (Elveția) și București. În 1940 susține teza de doctor cu tema „Istoria claselor sociale în Rusia”. Era poliglotă, cunoscând 11 limbi. A scris versuri, proză, dar un aport mare l-a adus pe tărâmul traducerii. A tradus proză, versuri, dramaturgie, eseu, împreună formând un număr imens de titluri.

Primele preocupări literare țin de perioada aflării sale la Odesa, aici scriind primele versuri. A publicat versuri și schițe pe paginile periodicelor „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Poetul”, „Glasul Moldovei”, „Gândirea”, „Universul literar”, „România literară”, ș.a. A colaborat și la publicații pariziene, unde a publicat versuri în franceză: „Le moment”, „Le journal”, „Le petit journal”, „Les nouvelles litteraires”, „La criffe”. Dar a și tradus în franceză poezii de Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Ion Minulescu, Șt. O. Iosif ș.a. A semnat Olga Crușevan-Florescu, Olga Crușevan, Olga Cantacuzino.

În ceea ce privește versificația, i-a dat preferință pastelului. Motivele literare principale sunt: pământul, sămânța, conacul, vara, primăvara. A scris romanul „Năluca gliei” care a rămas în manuscris. În 1940 se refugiază în România, la București. Perioada de după 1944 este marcată de o muncă asiduă de traducătoare. 

La București au văzut lumina zilei volumele „Crugul anului. Suită bucolică” (1970), consacrat Basarabiei și „Roata anului” (1973), consacrat României. 

A fost membru al Institutului Francez de Înalte Studii, al Asociației Slaviștilor din România, membru fondator al Societății Scriitorilor Basarabeni și al Comitetului de conducere al acestei societăți. Premiul „La Guieterne” (pentru poezii originale în limba franceză), Premiul Academiei de Științe a URSS, pentru lucrarea originală în limba rusă „Valori literare în documentele societăților secrete din secolul XIX în Rusia”, mențiunea Academiei Române pentru versiunea română în versuri a romanului ”Pan Tadeuș” de A. Mickeiwicz, mențiunea Institutului Francez de Înalte Studii pentru opera poetică și de traducător ș.a. Conform propriei dorințe, a fost incinerată.