Teatrul Național ”Mihai Eminescu”: 100 ani de la fondare

Chişinău, 14 iun. /MOLDPRES/. Pe 6 octombrie se vor împlini 100 de ani de la înființarea Teatrului Național ”Mihai Eminescu” (TNME) cu statut de teatru național. Înființarea instituției a fost influențată de mai multe inițiative venite din partea unor personalități ale culturii române și a unor instituții de cultură. Subiectul zilei de astăzi este despre clădirile în care și-a desfășurat activitatea Teatrul Național românesc din Chișinău, informează MOLDPRES.

Solicitat de agenție, Petru Hadârcă, directorul TNME, a menționat că de-a lungul istoriei sale de 100 de ani Teatrul Național „Mihai Eminescu” și-a desfășurat activitatea în mai multe săli: în sala Clubului Nobilimii, denumită astfel după numele chiriașului (actualmente în acel loc se află Cinematograful Patria „Loteanu”), în sala teatrului-circ-cinematograf „Express” (unde s-a aflat până nu demult Filarmonica), în sala de teatru-cinematograf „Orfeum” (o sală din clădirea Primăriei), în sala teatrului-cinematograf „Coliseum” (intersecția străzilor A. Pușkin și București) și, bineînțeles, în sediul actual, edificiul monumental construit în stil neoclasic din bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 79.

Potrivit sursei citate, la începutul anului 1936 consiliul municipal Chișinău a inițiat procedura de reparație a clădirii Teatrului Național. Primele schițe și proiecte au fost elaborate de cel care va deveni un nume de referință în domeniu, arhitectul Marcel Iancu, în strânsă colaborare cu regizorul Aurel Ion Maican. Dar la sfârșitul lunii mai, consiliul municipal își schimbă decizia și optează pentru oferta altui arhitect cunoscut, Ernest Doneaud. În septembrie 1936, proiectul pentru transformarea și reconstruirea Teatrului Național  din Chișinău, elaborat de Ernest Doneaud a fost aprobat de Consiliul Tehnic Superior de la București. În decembrie 1937 au primit avizul și alte documente aferente reconstrucției: Caietul de sarcini al condițiilor tehnice și financiare pentru proiectarea și executarea instalațiunilor de încălzire centrală și ventilație la clădirea Teatrului Național din Chișinău, Devizul estimativ pentru instalarea luminii electrice în clădirea Teatrului Național din Chișinău, inclusiv antemăsurătoarea și seria de prețuri estimative (9 decembrie 1937).

”Pe fundațiile vechii clădiri s-au ridicat zidurile noului Teatru Național. O fotografie cu șantierul în construcție a fost publicată în raportul primăriei Trei ani de gospodărie municipală (1934–1935–1936). Activitatea edilitară a consiliului municipal din Chișinău, sub primariatul d-lui I. T. Costin””, a precizat directorul TNME.

Între timp, presa din Chișinău a reflectat pe larg opiniile unor intelectuali și oameni politici din partidul de opoziție care avertizau asupra cheltuielilor exagerate ce se fac pentru reconstrucția teatrului. Iar în următorul an, când trebuia să fie instalat acoperișul, lucrările s-au oprit din cauză că antreprenorul a fost învinuit de fraude.

 ”Se pare că nu atât lipsa banilor, cât ranchiunele și supărările personalizate între oamenii din partide politice adverse au fost fatale și nu au permis continuarea lucrărilor de reconstrucție. Imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial starea zidurilor a fost evaluată de experții sovietici în 1946 și 1948. Ei constatau că deși construcția degradase, fiind expusă ploilor și ninsorilor, starea zidurilor permitea adaptarea lor pentru cinematograf. Documentul sovietic constată și rezistența construcției la cutremurul de la 1940, care „n-a produs deformări importante”. Edificiul cinematografului „Patria” a fost reproiectat în baza zidurilor înălțate conform planurilor elaborate pentru Teatrul Național românesc de arhitectul Ernest Doneaud în perioada interbelică. Teatrul este o artă a emoțiilor și a inteligenței, care se trăiește aievea și are puterea de a trezi spiritul  și de a uni inimile”, a mai spus Petru Hadârcă.