2 iulie 2014. Parlamentul Republicii Moldova ratifică Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană

Pentru țările ex-comuniste, Uniunea Europeană a fost dintotdeauna un model de dezvoltare, iar aderarea la această comunitate - un obiectiv major, cu excepția momentelor când la guvernare se aflau partide marginale sau orientate exclusiv spre spațiul estic.

În Republica Moldova intenția de a se integra gradual în Uniunea Europeană au declarat-o inițial comuniștii. Moldova și-a asumat o foaie de parcurs, care cuprindea reforme politice, juridice și economice. Multe lucruri, în deosebi în plan legislativ, au fost realizate, însă, ca de obicei, incoerența și inconsecvența politicienilor nu ne-au permis să progresăm prea mult.

Iar Uniunea Europeană, prin potențialul său uriaș, era extrem de atractivă. În rezultatul evoluției sale de aproape șapte decenii, UE a devenit o uniune politică și economică a 27 de state. Spațiul comunitar are 4.233.262 km2 și o populație estimată de aproximativ 447 de milioane. Economia și piața UE treptat a fost unificată printr-un sistem standardizat de legi, care se aplică în toate statele membre. În comunitate este asigurată libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor în cadrul pieței interne, adoptată legislația în domeniul justiției și afacerilor interne și menținerea unor politici comune privind comerțul, agricultura, pescuitul și dezvoltarea regională. Pentru deplasările în spațiul Schengen, controlul pașapoartelor a fost eliminat. În anul 1999 a fost înființată o piață monetară unică în care este utilizată moneda euro.

Pentru Republica Moldova apropierea de Uniunea Europeană are avantaje evidente. În primul rând, este vorba despre o piață enormă și cu o capacitate mare de plată pentru produsele moldovenești. În al doilea rând, UE are o politică comercială predictibilă și aici nu există obstrucționări din motive politice pentru produsele noastre. În al treilea, spațiul european a devenit o destinație preferată pentru forța de muncă moldovenească și pentru turism.

Dar cel mai important lucru este necesitatea asumării de către țara noastră a reformelor privind separația puterilor, crearea instituțiilor democratice independente, respectarea drepturilor omului și edificarea unei economii de piață funcționale, bazate pe principiul concurenței libere. Acest model este acceptat progresiv de către majoritatea cetățenilor Moldovei, care nu concep existența în țara lor a unui regim autoritar.

Eforturile Chișinăului de a se alinia standardelor europene au prins contur odată cu lansarea Parteneriatului Estic în mai 2009. Șase foste republici sovietice - Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina au intrat într-un program preferențial de reforme care creau anumite compatibilități cu UE.

La summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius era planificată parafarea Acordului de Asociere cu UE de către Georgia, Moldova și Ucraina. În ultimul moment, după presiuni externe puternice, Kievul și-a suspendat decizia de a semna documentul. Georgia și Moldova au parafat Acordul și au mai câștigat și un Acord de liber schimb, care deschidea în fața economiilor sale modeste o piață uriașă și perspective esențiale de integrare economică în spațiul comunitar.

Iurie Leancă, prim-ministrul Republicii Moldova, cel care a parafat Acordul de Asociere cu UE, a declarat imediat după summit că noi „nu avem dreptul să facem compromisuri sau să ezităm, pentru a ne atinge obiectivul principal – cel de a deveni membru cu drepturi depline a marii familii a Uniunii Europene. Noi știm cât este de exigent acest parcurs și nu subestimăm în niciun fel dificultățile. Dar nu avem nici o îndoială referitor la determinarea noastră. Totul va fi făcut pentru a reforma și a moderniza Moldova”.

Textul Acordului a fost ulterior tradus în limbile oficiale ale statelor membre. În interval de aproximativ 6 luni, toate țările-membre ale UE au aprobat Acordul de la Vilnius. A urmat o nouă decizie a Consiliului European, care reprezintă statele membre ale UE. Odată aprobat, acest Acord a fost semnat oficial de Republica Moldova și UE. Etapa finală a procesului este cunoscut sub numele de ratificare: după semnare, Acordul de Asociere urma să fie ratificat și de Parlamentul Republicii Moldova.

La 28 iunie 2014, Cabinetul de miniștri a aprobat proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană, pe de altă parte, semnat pe 27 iunie 2014 la Bruxelles.

La 2 iulie 2014, Acordul de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană a fost ratificat în plenul Legislativului.

În favoarea documentului s-au pronunțat 59 de deputați din totalul de 101. Opoziția comunistă a părăsit sala de ședințe, înainte ca proiectul să fie supus votului. Socialiștii au votat împotrivă. Votul a fost unul nominal. Fiecare deputat a anunțat de la microfon care este opțiunea sa de vot.

Șeful statului, Nicolae Timofti, a avut o atitudine tranșantă în favoarea Acordului. El a menționat că „ avem nevoie de acest Acord cu Uniunea Europeană pentru a duce la îndeplinire sarcinile primordiale care stau în fața noastră: consolidarea instituțiilor democratice, combaterea corupției, modernizarea economiei, dezvoltarea infrastructurii, îmbunătățirea serviciilor publice etc. Dar în primul rând, încheierea Acordului de Asociere va confirma la nivel oficial, politic, ceea ce este o axiomă pentru toată lumea - și anume că Republica Moldova este o țară cu vocație eminamente europeană”, a conchis președintele Nicolae Timofti.

Din păcate, evoluția evenimentelor ulterioare n-a permis o ascensiune rapidă a Republicii Moldova către obiectivele propuse. Factori importanți externi, sabotarea internă din partea anumitor forțe politice, devalizarea sistemului bancar și alte lucruri negative au știrbit din imaginea țării și au încetinit un parcurs care părea inevitabil. Schimbarea frecventă de orientări geopolitice macină economia țării, imaginea ei în lume, dar și încrederea cetățenilor. Exemplul țărilor consecvente în realizarea obiectivelor propuse este unul de urmat de Republica Moldova pentru a nu-și epuiza total resursele și îngropa definitiv speranțele.