Folcloristul Victor Gațac ar fi împlinit 90 de ani

Chişinău, 2 iun. /MOLDPRES/. Folcloristul Victor Gațac, doctor habilitat în filologie, profesor universitar, membru corespondent al Academiei de Științe a Rusiei, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, ar fi împlinit astăzi 90 de ani, informează MOLDPRES

S-a născut la 2 iunie 1933, în Lipcani, raionul Briceni. A făcut școala primară și cea medie (1940-1950) în localitatea de baștină. Și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău, absolvind-o în 1955 cu diplomă de eminenţă. Și-a început activitatea în funcție de cercetător științific, la Sectorul de folclor al Institutului de Limbă și Literatură al Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a Uniunii Sovietice (1958). A susținut teza de doctor în fi lologie (specialitatea Folcloristică), cu tema „Cântecele epice din Moldova și România despre haiduci și unele aspecte ale relației lor cu slavii de sud” (1960).

Potrivit Calendarului Național, Victor Gațac s-a stabilit la Moscova în 1962, unde a activat la Institutul de Literatură Universală „M. Gorki”. A obținut titlul de doctor habilitat în filologie, cu teza „Eposul eroic (voinicesc) est-romanic” (1976). A fost profesor universitar (1989), președinte al Consiliului Științific pentru Folclor al Academiei de Științe a Federației Ruse (1996), vicepreședinte al Comitetului Național al Slaviștilor din Federația Rusă, șef al Sectorului de studiere a creației populare din aceeași structură, funcție pe care a deținut-o până în anul 2012. Din 2000, a fost redactor al revistei „Известия Российской Академии Наук. Серия литературы и языка”.

A debutat la ziarul „Tinerimea Moldovei”, cu articolul „Cazania lui Varlaam” (1953), scris cu ocazia consemnării a 310 ani de la editarea istoricei cărți de învățătură cu denumire omonimă. A publicat materiale despre scriitorii Vasile Alecsandri, Mihailo Koțiubinski, Andrei Lupan ș.a. A prelucrat sub aspect literar și a publicat la Moscova prima culegere de povești populare din Basarabia, alcătuită de Gr. Botezatu (1959). Este autorul a peste 300 de publicații, dintre care monografii despre folclorul diferitor popoare romanice, slave și al minorităților naționale din Siberia și Extremul Orient și anume: „Eposul eroic est-romanic: studii și texte” (1967), „Studiul textologic al eposului” (1971), „Folclorul și relațiile istorice moldo-ruso-ucrainene” (1975), „Folclorul: sistemul poetic” (1977), „Eposul eroic” (1983), „Moștenirea folclorică a popoarelor URSS și contemporaneitatea” (1984), „Tradiția orală epică în timp: studiu istoric al poeticii” (1989), „Textologia experimentală a folclorului: în baza materialului slav și non-slav” (1998).

Este autorul ideii fondării corpusului de publicații „Monumente ale folclorului popoarelor din Siberia și Orientul Îndepărtat”, editat în peste 30 de volume, cu intenția de a scoate, în cele din urmă, 60 de volume. A fost adjunct al redactorului-șef al corpusului academic. A contribuit și la studierea folclorului basarabean, participând la elaborarea și editarea a numeroase lucrări de sinteză privind istoria folcloristicii, teoria și metodele de cercetare ale creației populare imateriale: „Izvor veșnic viu” (Chișinău, 1961); „Schițe de folclor moldovenesc” (Chișinău, 1965); „Folclor moldovenesc” (Chișinău, 1966); „Folclor moldovenesc: studii și materiale” (Chișinău, 1968); „Studii și materiale de folclor” (Chișinău, 1971) ș.a.

În colaborare cu alți folcloriști basarabeni, între care Gr. Botezatu și V. Cirimpei, a pus bazele editării corpusului de folclor în 16 volume – „Creația populară moldovenească” (1975-1983) – lucrare câștigătoare a Premiului „Dacia” al Ministerului Culturii al Republicii Moldova (1991). Membru al colegiului de redacție al „Buletinului Academiei de Științe”, Seria „Literatură și Limbă” (1988), și al revistei „Demos” din Berlin. Membru al Comisiei pentru Folclor a Instituțiilor de Învățământ Superior din Federația Rusă (1991), al Asociației „Folklore Fellows International” din Helsinki (1993), membru corespondent al Academiei de Științe din Federația Rusă (2000), membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei (2000). A fost distins cu Premiul de Stat al Federației Ruse în domeniul științei și tehnologiilor (2001) și cu titlul onorific „Om Emerit în Știință” al Republicii Kalmîkia (2001).

Victor Gațac s-a stins din viață a 20 februarie 2014, în orașul Moscova, Rusia.