Criticul literar Eugen Lungu: ”Pandemia ne-a schimbat psihologia. Înainte mă jucam cu timpul, acum se joacă el cu mine”

Chişinău, 26 ian. /MOLDPRES/. Cunoscutul critic literar Eugen Lungu consideră că anul 2020 va fi legat indestructibil de pandemie și virusul își va pune amprenta pe cele înfăptuite de noi în această perioadă, informează MOLDPRES.
”Nu e în firea mea să-mi „denunț” planurile de editare, dar pandemia asta ne mai schimbă. Inclusiv psihologia. Preferam ca prietenii și apropiații mei să afle despre ceva trimis la tipar abia după apariția acelui ceva în lumină. Acum e altfel: înainte mă jucam eu cu timpul, acum se joacă el cu mine…”, a afirmat Eugen Lungu.
În prezent, scriitorul lucrează la un studiu monografic despre creația lui Ion Druță, lucrare pe care va trebui să o abandoneze pentru mai multe luni, deoarece i s-a făcut o propunere de editare pe care nu a putut să o refuze. Astfel, urmează pentru el mai multe luni de tăcere în presă. Deși mai are în sertar articole pe care le-a finalizat de curând, iar în portofoliile unei edituri  o carte care își așteaptă rândul la publicare.
”Pe mine m-a frapat cât de neobișnuit a răspuns la întrebarea privind creația și condițiile restrictive ale pandemiei, Gabriel Liiceanu: „Mie mi-e rușine să vă spun, pentru că de la 1 martie, atunci când a început carantina, din clipa aia stând două luni în casă, izolat ca toată lumea, m-am simțit impudic de bine, fiindcă în liniștea nemaipomenită care s-a așternut în jurul nostru am putut să scriu o carte”. Ei bine, în această perioadă, „plagiindu-l” pe Liiceanu, pot spune și eu că m-am simțit „impudic de bine”. În sens că am putut lucra mult mai eficient decât de obicei, excluzând timpii morți, ca să folosesc o expresie tehnică. Prin timpi morți înțeleg deplasările spre și de la serviciu, așteptările lungi în stații, multe alte chestii efemere la care te obligă viața: vizitele la magazin, la piață, întâlnirile fel de fel, adunările, simpozioanele etc., etc.”, a subliniat scriitorul.
Deși a fost un an foarte greu, afirmă Eugen Lungu, Editura ”Arc”, al cărui redactor-șef este, a asigurat scoaterea la timp a cărților și manualelor planificate. A citit și a scris mult. Unele articole și studii au apărut deja în presă sau în volume: o amplă prefață la scrierile clasicului nostru Mihail Kogălniceanu (Editura ”Ştiinţa”), o prefață la opera poetică a lui Nicolae Esinencu (placheta ”Frânghie la cer”, Editura ”Arc”), a predat recent Editurii ”Ştiința” o postfață la un volum de proză scurtă a lui Aureliu Busuioc. A publicat în acest răstimp în ”Revista literară”, ”Contrafort”, ”Sud-Est cultural”, inclusiv un studiu despre epidemiile din țările românești și cum au fost reflectate aceste ravagii biologice în operele clasicilor, un articol în care identifica un mare lapsus în editarea recentă a scrierilor lui Ion Creangă. A publicat și un articol despre proza lui Michel Houellebeck citit prin prisma scrierilor lui Dostoievski.  ”Am finalizat un alt articol despre proza Olgăi Tokarczuk (încă nepublicat!) și un studiu extins, ciudat chiar și pentru mine ca tematică: ”Mistreţul, personaj literar. De la Homer la Jünger”, la fel rămas în… sertarul computerului”, a mai spus criticul literar.
Eugen Eugen Lungu s-a născut la 1 octombrie 1949 în satul Hăsnășenii Mari, raionul Drochia. În 1966, a absolvit Școala medie nr. 1 din Bălți. A urmat studiile la Universitatea de Stat din Moldova, este licențiat al Facultății de Litere (1975). După absolvirea facultății, a activat în calitate de profesor de limbă și literatură la școala medie din Cărbuna, Anenii Noi (1975-1976). Ulterior, a fost lector la Universitatea „Alecu Russo” din Bălți (1976-1978). În august-decembrie 1977 urmează cursuri de recalificare la Institutul Pedagogic de la Moscova, domeniul literatură universală. În perioada 1978-1987, a fost redactor, apoi redactor-șef adjunct la Editura ”Literatura Artistică”. A fost colaborator la mai multe ediții periodice: revista ”Columna” (1987-1991), la ziarele ”Sfatul Țării” și ”Observator” (1991-1993), la revistele ”Basarabia”, ”Sud-Est cultural”, redactor-șef la Editura Enciclopedică (1993-1994). Din anul 1994 (de la fondare) până în prezent este redactor-șef al Editurii ”Arc”.
A debutat publicistic în 1979 la ziarul ”Tinerimea Moldovei”. În 1981, a urmat debutul editorial cu adnotări critice la ediția ”Mihai Eminescu. Opere”, în trei volume. A publicat articole de critică literară și studii în revistele: ”Basarabia”, ”Sud-Est”, ”Contrafort”, ”Semn”, ”Columna”, ”Observator cultural”, ”Sfatul Țării”, ”Flux”, ”Jurnal de Chișinău”, ”Literatura și arta”, ”Noi”, ”Caiete critice”, ”Vatra”, ”Vatra veche”, ”Familia”. Eugen Lungu a îngrijit volumul ”Poeți de pe vremea lui Eminescu” (1990, 1999), este alcătuitorul antologiei ”Portret de grup. O altă imagine a poeziei basarabene” (1995). A mai semnat și alte antologii, precum: ”Mare-i ziua fără tine. Poezii de dragoste”, ”Poeți de pe vremea lui Eminescu”, ”Portret de grup. După 20 de ani” (2015), ”Sunt norii albi, dar umbra lor e neagră...” (2016), ”Antologia poeților minori din epoca Alecsandri&Bolintineanu” (2017) etc. A semnat volumele de critică literară și eseuri: ”Raftul cu himere” (2004), ”Spații și oglinzi” (2009), ”Poetul care a îmbrățișat luna” (2014), ”Panta lui Sisif” (2014) și ”De ce spunem așa” (2014).
Criticul literar Eugen Lungu a fost distins cu Premiul ASPRO (1995), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2004, 2009), cu Premiul de Excelență  al USM (2013), Premiul Ministerului Culturii al Republicii Moldova ”Constantin Stere” (2015), Premiul Național (în echipă, 2015), Premiul Academiei Române ”Titu Maiorescu” (2006), Ordinul „Gloria Muncii” și cu Ordinul României ”Meritul Cultural” în grad de Ofițer (2014).