În 2021, Teatrul Național ”Mihai Eminescu” va marca 100 de ani de creație artistică

Chişinău, 22 ian. /MOLDPRES/. Pe 6 octombrie, se vor împlini 100 de ani de la înființarea Teatrului Național ”Mihai Eminescu” cu statut de teatru național, informează MOLDPRES.
Evenimentele care se vor desfășura cu această ocazie, vor avea loc sub egida președintelui R. Moldova, Maia Sandu.
Solicitat de agenție, directorul TNME, Petru Hadârcă, Artist al Poporului, a menționat că înființarea instituției Teatrului Național românesc la Chișinău, în 1921, a fost un act de recuperare și repunere în drepturi, în special dreptul la limbă și cultură în limba maternă, a populației autohtone-majoritare, vorbitoare de limba română și a fost o consecință a Unirii politice de la 1918.
”Pentru o perioadă de mai bine de o sută de ani, din 1812, de la anexarea unei părți a teritoriului Principatului Moldovei de către Imperiul Rus, populația vorbitoare de limba română a fost supusă unui proces agresiv de deznaționalizare. Cultura a fost una din cele trei căi principale prin care rusificarea s-a infiltrat în conștiința colectivă. Teatrul, ca fenomen de modernizare și emancipare, pentru estul Europei, a pătruns treptat în Imperiul Rus și în Principatul Moldovei, în cadrul unor procese simultane, animate de intelectuali, care aveau drept scop dezvoltarea acestei arte în limba maternă, rusă, respectiv română. În teritoriul dintre Nistru și Prut, teatrul a devenit un instrument și o platformă de rusificare și deznaționalizare. Autoritățile ruse aplicau politici agresive de îngrădire a accesului populației la spectacole în limba maternă. Tendința populației de a frecventa spectacole în limba română era calificată drept acțiune de separatism”, a subliniat Petru Hadârcă.
Potrivit sursei citate, politicile de izolare a românilor din Basarabia de cei din România, promovate de autoritățile țariste, s-au intensificat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după Unirea Principatelor din 1859 și crearea statului român. Acest lucru a avut un impact direct asupra turneelor teatrului românesc. O serie de acte oficiale atestă faptul că autorizarea trupelor de limba română era limitată și restricționată în scopul de a grăbi rusificarea populației și izolarea ei de mediul cultural românesc. Procedura de obținere a autorizațiilor de către trupele române, spre deosebire de cele rusești sau ucrainene, era îndelungată și costisitoare. Repertoriul trupelor române era limitat la genul comediei: vodeviluri, farse, cântecele vesele, operete și alte specii muzicale și coregrafice. Limitarea accesului trupelor române în alte orașe din Basarabia decât Chișinău făcea parte din politicile de rusificare a populației.
”În aceste condiții, la Chișinău, teatrul s-a impus și s-a dezvoltat ca o tradiție, cu precădere pe filieră rusă, deoarece trupele rusești și ucrainene erau privilegiate spre deosebire de cele românești, față de care cenzura era deosebit de vigilentă. În pofida condițiilor inegale, a numărului redus de spectacole jucate în limba română, turneele întreprinse de  trupele lui Matei Millo, Theodor Teodorini, Nicolae Luchian, Petre Alexandrescu și Emil Bobescu au avut de-a lungul acestei perioade o mare putere de emanație și au cultivat interesul pentru cultura română. Ele au avut meritul de a menține și a genera nuclee de amintiri și reprezentări ale teatrului în memoria colectivă a grupurilor de români-moldoveni. Astfel, în anul tulbure 1917, urmat de anul evenimentului Unirii, problema teatrului în limba română a fost una dintre cele mai acute la acea oră. Despre bătălia pentru dreptul de a avea teatru românesc vom vorbi data viitoare. Teatrul rămâne o artă vie care are puterea de a trezi spiritele  și de a uni inimi”, a mai spus Petru Hadârcă.
Primii directori ai Teatrului Național din Chișinău au fost Gheorghe Mitu-Dimitriu și Constantin Mărculescu.
foto: arhiva TNME