S-au împlinit 140 de ani de la nașterea compozitorului, dirijorului și violonistului George Enescu

Chişinău, 19 aug. /MOLDPRES/. Astăzi s-au împlinit 140 de ani de la nașterea lui George Enescu, compozitor, dirijor, pianist, violonist și pedagog român, considerat unul dintre cei mai buni interpreţi din lume, informează MOLDPRES.
S-a născut în 1881, la Liveni-Vârnav, judeţul Botoșani, România. Și-a făcut studiile muzicale la Conservatorul din Viena (1889-1893), la absolvirea căruia primește distincţia „Gesellschaft smadaille”. A urmat cursurile Conservatorului din Paris (1895-1899), la finalul cărora obţine Marele Premiu și vioara lutierului francez Bernardel. A activat în calitate de violonist-concertist în ţară și peste hotare (1892-1950). A debutat ca violonist la Viena (1892), în calitate de compozitor la Paris, cu „Poema Română” (1897), ca dirijor, la Ateneul Român din București (1898), ca pianist, la București (1901). În perioada 1897-1914 a dat lecţii particulare de vioară, pian, istoria muzicii, la Paris.
A desfășurat o intensă activitate pedagogică în ţară și peste hotare: Conservatorul din București (1906-1908, 1921-1922); Conservatorul din Iași (1917-1918); „École normale de musique” din Paris (1924-1925, 1928-1930); cursuri de perfecţionare violonistică în Polonia, Harvard-University din Boston, SUA (1920-1930); Institutul Instrumental din Paris (1936, 1947-1954); „The Mannes Scholl of Musik” din New York (1949-1951); Universitatea din Illinois, Bryanstone și Brighton, SUA; Academia Chigi, Palatul „Chigi Saracini” din Siena, Italia (1950-1954). A fost dirijor al Societăţii „Filarmonica” din București (1898-1906), al Orchestrei Simfonice „George Enescu” din Iași (1918-1920).
A compus muzică vocal-simfonică: „Antigone”, „Imn jubiliar” ș.a.; muzică simfonică: „Uvertura triumfală”, „Uvertură de concert”, „Suita română în sol minor”, „Suita română în si minor”, „Poema română”, „Rapsodia română”, „Uvertura de concert cu caracter popular românesc”; muzică concertantă: „Baladă pentru vioară, cu acompaniament de pian/orchestră”, „Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră”, „Capriciu românesc pentru vioara principală și orchestră”; muzică de teatru, instrumentală, de cameră, corală, vocală etc. Opera „Oedip”, considerată una din capodoperele muzicale ale secolului XX, a fost redescoperită tardiv de exegeţii muzicii contemporane, abia în 1997, după premiera lui „Oedip” la Viena. Cel mai de seamă compozitor român a realizat o sinteză genială între melosul popular și tradiţiile muzicale europene. A fondat la Paris un „Trio” instrumental (1903), Cvartetul de coarde „George Enescu” (1904) și Societatea Simfonică „George Enescu” (1914). A instituit Premiul Naţional de Compoziţie „George Enescu” (1913-1946).
Turnee artistice internaţionale în Europa și America. A concertat și la Chișinău, Bălţi, Cahul, Cetatea Albă, Hotin, Tighina, Ismail, Cernăuţi (1918-1934). Membru a numeroase societăţi internaţionale și naţionale: Societatea Muzicienilor din Franţa, Societatea Autorilor, Compozitorilor și Editorilor de Muzică din Franţa, Asociaţia Muzicală Română (director onorific, 1903), Societatea Simfonică „George Enescu” din Iași (președinte, 1918), Societatea Compozitorilor Români (membru-fondator și președinte, 1920-1948), Societatea „Filarmonica” din București (președinte, 1920), Clubul „International House” din New York (membru de onoare, 1929), Academia „Santa Cecilia” din Roma (1931), Institut de France din Paris (1936), Academia de Arte și Știinţe din Praga (1937), Asociaţia „Amicii Franţei” (1947), membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase din Paris (1929), membru de onoare, membru titular și membru titular onorific al Academiei Române (1932).
Menţiuni și distincţii: „Meritul Cultural”, cl. I (1931); Ordinul „Coroana României”, cl. I (1931); Premiul discului oferit de revista „Candide” din Paris (1933); Premiul „Legiunea de Onoare a Franţei” (1924, 1936); Cordonul „Legiunea de Onoare” în grad de Comandor al Ministerului Artelor din Franţa (1936), Medalia de Aur a Societăţii de Educaţie și Încurajare a Artelor, Știinţelor și Literelor (Paris, 1937), Marele Premiu al discului la Expoziţia Internaţională de la Paris (1937), Marea Cruce a Ordinului „Serviciul credincios” (București, 1947), Marele Premiu al discului acordat de Academia „Charles Cros” (1949). A fost ales Doctor Honoris Causa al Conservatorului de Muzică și Declamaţiune din Iași (1942). 2005 a fost declarat drept Anul Muzical Internaţional „George Enescu”.
A decedat la 4 mai 1955, la Paris.