Scriitorul Nicolae Dabija a fost comemorat la un an de la trecerea sa în eternitate

Chişinău, 12 mar. /MOLDPRES/. Mai mulți oameni de cultură s-au adunat astăzi la Cimitirul Central Ortodox de pe str. Armenească din capitală la mormântul scriitorului Nicolae Dabija, pentru a-l comemora la un an de la trecerea sa în eternitate. Tot aici a avut loc un serviciu divin, săvârșit de un sobor de preoți în frunte cu părintele Octavian Moșin, parohul Bisericii ”Întâmpinarea Domnului” de la Universitatea de Stat din Moldova, informează MOLDPRES.
Solicitată de agenție, scriitoarea Doina Dabija, redactor-șef al ziarului ”Literatura și Arta”, fiica regretatului poet, a afirmat că pentru ea tatăl său n-a plecat. ”Îl simt viu, aproape de mine, îi simt mângâierea, ajutorul, îl simt lângă noi și cred că acolo unde este se roagă pentru poporul nostru pe care l-a iubit,  pentru ca aceste două bucăți de pământ  să fie din nou o țară. La Iași, în Parcul Copou, i-a fost înălțat un bust, care va fi dezvelit pe 15 iulie, de ziua sa de naștere, când vor avea loc mai multe manifestări culturale dedicate lui. Un alt bust a fost înălțat la Alba Iulia. La Iași a apărut o carte de eseuri despre Nicolae Dabija, alta - la  Dumbrăveni, precum și una la Botoșani. Astfel, tatăl meu nu este uitat, el este printre noi”, a mai spus Doina Dabija.
Potrivit scriitorului Iulian Filip, Nicolae Dabija s-a gândit la felul omului de a fi și a lăsat un îndemn memorabil, comunicant: ”Dori-mi-i de Dumneavoastră, ca unui zid de o fereastră”. ”Îndemnul poetului e să perforăm zidul despărțitor cu o fereastră comunicantă, care nu e altceva decât opera sa. În momentul în care îi valorificăm opera, îi citim opera, fereastra între noi rămâne deschisă, comunicantă. E poate lucrul cel mai important în dimensiunea aprecierii, unde e și problema denumirii unei străzi din Chișinău, și problema bustului care se va inaugura în Parcul Copou din Iași, alături de Mihai Eminescu și Grigore Vieru. Acesta e cel mai autentic monument al omului complex de creație, al politicianului care nu a apucat să vadă, aidoma lui Grigore Vieru, cauza pentru care și-a consacrat viața, dar a apropiat-o. Vorbim de reîntregirea neamului”, a subliniat Iulian Filip.
La rândul său, scriitorul Ionel Căpiță a spus că toată lumea bună a simțit o durere a pierderii unui om care n-a luat nimic, dar care a dat totul și ne-a lăsat un testament de a trăi, de a râvni la libertatea care ne aparține de la Dumnezeu. ”Îi simt lipsa. A fost Apostolul nostru pe pământ și continuă să ne fie și acolo în ceruri. Nimeni ca dânsul nu ne cunoaște durerea și vrerea noastră”, a constatat Ionel Căpiță.
Nicolae Dabija s-a născut la 15 iulie 1948 în satul Codreni, raionul Cimișlia. În 1972 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova. În 1975 a debutat cu volumul de versuri „Ochiul al treilea”, urmat de cărțile de poezie „Apă neîncepută”, „Zugravul anonim”, „Aripă sub cămașă”, ”Lacrima care vede”, ”Oul de piatră”, ”Cerul lăuntric”, ”Tăceri asurzitoare”, „Mierla domesticită”, „Fotograful de fulgere”, „Maraton printre gloanțe”, „Psalmi de dragoste” ș.a. A fost distins cu „Ordinul Republicii”, Ordinul Steaua României în grad de Comandor, Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Trieste, Premiul „Giacommo Leopardi” al Centrului Mondial al Poeziei din Recanati, Premiul Internațional de Poezie „Umberto Mastroiani”, oferit la Fantana i Liri, Marele Premiu „Dulce Maria Loynaz” al Festivalului Internațional de Poezie de la Havana ș.a.
S-a stins din viață la 12 martie 2021.