Chișinăul are nevoie de dragoste și profesionalism

Comentariu MOLDPRES
Chişinău, 17 sep. /MOLDPRES/. Marile orașe ale lumii au un stil inconfundabil. De la prima vedere poți deosebi Roma de Istanbul, Parisul de Londra, Moscova de Berlin sau Kievul de Tallinn. Monumente unice și stiluri arhitecturale profund distincte, ancorate organic în cultura lor națională, reprezintă cartea de vizită a celor mai importante orașe europene și de pe alte continente. Chișinăul este capitală de stat independent doar de aproape trei decenii. El s-a transformat dintr-un sat neînsemnat într-o urbă doar în ultimele două secole, iar explozia de extindere s-a produs în anii 70-80 ai secolului trecut, atunci când s-a construit mult, într-un stil simplu, economicos și puțin estetic, stil practicat pe uriașele spații ale URSS de la Atlantic până la Pacific, fără a ține cont de particularitățile diferitor regiuni și culturi. La începutul anilor 90 aveam un oraș verde, curat, dar fără mare deosebire de încă vreo 40-50 de orașe sovietice de același tip.
Totuși, fiecare etapă istorică și-a pus amprenta sa, iar unele construcții sau amenajări au imprimat orașului  un caracter distinct. N-am moștenit opere celebre de arhitectură, însă o atitudine grijulie putea să transforme capitala Moldovei independente într-un atractiv oraș european. Dacă Chișinăul după 1991 avea parte de primari inteligenți și intenționați să modernizeze orașul în baza unui proiect unic de dezvoltare a arhitecturii naționale, dacă monumentele de cultură erau păstrate și era strict delimitată zona istorică a urbei, unde demolările nesăbuite și ilegale și construcția monștrilor de sticlă și beton era interzisă, probabil, astăzi încercam să fim măcar aproape de Bacu, Kiev, Riga sau Erevan.
Din păcate, am distrus cu o ușurință criminală lucruri care țin de istoria și cultura noastră. Legea 1530 din 22.06.1993 privind ocrotirea monumentelor, cu modificările ulterioare, de aproape trei decenii nu se respectă, iar art. 221 din Codul Penal, care ține de pedepsirea infracțiunilor de distrugere a monumentelor, nici n-a fost aplicată. Mai mult. Registrul Monumentelor a fost publicat în Monitorul Oficial cu întârziere de mai bine de 15 ani, astfel lipsind justiția de argumente legale în domeniu. Așa, de la proclamarea independenței încoace, capitala a pierdut cu mult peste o sută de monumente istorice de valoare. Câteva exemple ne pot ilustra inactivitatea bazată pe incultura, dar cu siguranță și pe lăcomia edililor care au permis crime ce au afectat patrimonial nostru cultural.
Până în anii 90 exista o zonă a Chișinăului, declarată istorică, unde demolările și construcțiile moderne erau interzise. După, s-a început cu mare vioiciune și iresponsabilitate demolările, inclusiv a monumentelor de arhitectură clasică moldovenească din secolul al XIX-lea. Orașul nu se mai dezvolta în baza unui plan urbanistic profesionist, ci mai mult în baza intereselor de moment ale edililor.
Cârmuitorii Chișinăului de după 1991 au transformat orașul într-o arenă de luptă pentru terenuri, locații privatizate ilegal sau cumpărate cu bănuți, autorizații dubioase de construcții în spații verzi, urmate de defrișări masive și alte abuzuri, chipurile neobservate de nimeni. Pentru că, în fond, în urma acestor fărădelegi au avut de câștigat tot reprezentanții pretinsei elite politice de atunci, nu oamenii simpli. Cine mai putea contesta haosul care a cuprins urbea?
Astfel, în ultimii 30 de ani, Chișinăul s-a transformat într-un oraș neîngrijit și dezorganizat, în care lăcomia și incultura au pus în capul mesei primitivismul, ignoranța și kitsch-ul dezgustător. Nimeni n-a dorit să fie elaborat și discutat pe larg, cu implicarea specialiștilor notorii, inclusiv de peste hotare, un document definitoriu pentru cultura națională, cum ar fi Conceptul arhitectural unic al dezvoltării urbanistice. Acesta urmând să cuprindă tradiția națională, particularitățile de relief și climă, protecția mediului și gestionarea spațiilor verzi, prelucrarea deșeurilor, organizarea circulației și conservarea patrimoniului istorico-cultural. 
Nimeni n-a cerut de la autorii proiectelor de construcții respectarea, absolut obligatorie în toate țările dezvoltate, a principiilor fundamentale pentru arhitectură: stil unic, estetică, tradiție, valoare și bun simț. S-a construit haotic și urât, iar cei plătiți din banul public pentru a veghea respectarea anumitor norme, le-au neglijat din interese meschine. Pe lângă casele de o urâțenie fără egal din epoca Hrușciov, cu anexe improvizate jegoase apărute mai nou, și-au făcut loc monștri de sticlă și beton, construcții de case caraghioase, fără simț estetic elementar ale noilor îmbogățiți. Iar uriașa Piață agricolă centrală, monumentul lipsei de gust și a voinței de a schimba ceva în bine în „capitala europeană”, contribuie decisiv la degradarea zonei centrale, la blocarea traficului rutier, poluarea inadmisibilă a aerului și la comercializarea produselor care de multe ori au o calitate îndoielnică. Iar pe trotuarele din preajmă (ce a mai rămas din ele), direct de pe asfalt se vindeau până nu demult, și vara și iarna, găini penite de o culoare suspectă, vin de casă, țuică, brânzeturi, murături, fructe, salam, pește... aproape viu...  Zeci de instituții fiscal-sanitare, dar și administrația publică locală tratau acest dezastru cu o bunăvoință suspectă. În ce capitală se mai blochează centrul pentru a păstra o imensă piață agricolă cu o gară auto anexată anapoda? Cine va putea depăși presupusele interese care nu permit centrului Chișinăului să respire, să aibă trotuare, să deblocheze traficul infernal din preajmă? Oare e nevoie de o sclipire de geniu pentru a decide transferarea acestei pieți cu tot cu gara auto la vreo 2 km mai jos, la Calea Basarabiei, unde există suficient loc pentru toți comercianții?
Concomitent, în ultimele decenii au fost distruse monumente istorico-culturale de valoare, iar altele, sub paravanul restaurării, au fost mutilate ireversibil. Doar două exemple: Casa Herța, calificată de mulți specialiști ca fiind cea mai frumoasă din oraș, a fost transformată, vizual, într-o șură mică, prin construcția în imediata apropiere a edificiului oribil al Ministerului Agriculturii și a unui hotel grotesc la intersecția străzilor Ștefan cel Mare și Lazo. Practic, Casa Herța a fost îngropată în pământ de ignoranța și lăcomia edililor. Iar Casa Științei de pe str. București, un splendid monument de arhitectură, a fost îmbrățișată în ghearele apocaliptice ale unei construcții pretins moderne din sticlă și beton. Și toate acestea au fost făcute cu avize și aprobări ale diriguitorilor de la municipiu și de la instituțiile care „protejează monumentele”. Și toți acești edili își arogau cu nerușinare titluri de „gospodari” sau „edificatori ai capitalei europene”.
În acest demers jurnalistic pro-Chișinău nu e vorba de politică. E vorba despre sănătatea și locul nostru în civilizația modernă. La guvernarea municipiului s-au perindat primari de toate vârstele și de toate culorile politice. Același dezastru! În ultimul timp, totuși, se întrezărește o rază de speranță. Sunt mai multe semne  că lucrurile pot porni pe calea cea bună. Și lumea a sesizat această schimbare de atitudine. La primărie se elaborează un concept al parcărilor pentru a nu aduce zeci de mii de cetățeni și unități de transport într-un mod irațional în centru. Se reabilitează trecerile subterane. Se eliberează de comercianți și „proprietari” ilegali trotuarele. Sperăm că nu vor mai fi avizate extensiuni ale spațiilor comerciale din contul trotuarelor, lucru întâlnit la tot pasul.
Suntem conștienți că efectele dezastrului care s-a produs în Chișinău timp de aproape 30 de ani nu pot fi  înlăturate într-un an. Și nici măcar în zece. Important este să pornim transformarea capitalei. Și semne încurajatoare apar tot mai multe. Iată doar un citat din cele scrise de către Primarul General al capitalei, Ion Ceban, pe pagina sa de Facebook:
„La propunerea DAS (o comunitate profesională care cuprinde în jur de 200 de arhitecți și designeri), Primăria Chișinău este de acord de a crea un grup de profesioniști, experți în domeniu, care au cunoștințe extraordinare atât în țară, cât și peste hotare și sunt de acord ca împreună să lucrăm asupra aspectului exterior al orașului. Noi ne dorim semnarea Acordului de colaborare și consider că acest pas va permite Chișinăului să-și reîntoarcă arhitectura și respectul față de aspectul estetic al mediului urban”.
Încurajantă declarație! Sperăm că începe adevărata transformare în bine a Chișinăului, făcută cu profesionalism și multă dragoste pentru trecutul și viitorul acestui oraș, pentru sănătatea, confortul, dar și demnitatea noastră. Vom urmări cu interes sporit transformările.