În războiul anti-Covid-19 suntem în defensivă pe toate fronturile

Chişinău, 25 mar. /MOLDPRES/. Timp de un an de zile ne aflăm în război. Cu un dușman, la prima vedere, invizibil, nemilos, perfid și cu o capacitate uimitoare de a deveni tot mai puternic. Acest război seceră mai multe vieți omenești decât toate războaiele de după anul 1945. Cifrele cresc, victimele sunt tot mai tinere, iar trauma psihologică și morală a intrat aproape în fiecare familie. În fiecare dimineață ne petrecem oamenii dragi la lucru sau la școală ca pe front. Fiecare dintre noi poate deveni ținta inamicului invizibil în orice clipă.
În asemenea situație, statul, de regulă, mobilizează toate resursele pentru a pune capăt acestui război sângeros. Era și cazul Republicii Moldova, care, raportat la numărul de populație, are cifre deloc neglijabile.
Din 1990 încoace tot am creat instituții plătite din banul contribuabilului, am împărțit ordine și medalii, ne-am bătut crâncen pentru putere, am declarat integrări ba la est, ba la vest, dar niciodată n-am avut ocazia să verificăm cu adevărat dacă avem instituții capabile să administreze eficient lucrurile și să corespundă așteptărilor oamenilor. A fost nevoie de o pandemie nemiloasă, care apare odată în secol, pentru a ne convinge cât de neputincioși suntem.
Nenorocul proverbial și de această dată ne-a jucat fiesta. În plină pandemie demisionează un guvern aproape in-corpore, lăsându-ne fără contracte și bani în buget pentru vaccinuri, fără Strategia Națională de combatere a pandemiei, fără un Program Național de imunizare a populației, fără implicarea adecvată a organelor de forță în lupta cu cei care zădărnicesc prin comportamentul său răspândirea Covid-19. Ulterior, s-au încropit unele documente, însă realitatea și evoluția pandemiei au demonstrat că ele în mare măsură sunt superficiale.
Toată lumea recunoaște că vaccinarea este cea mai eficientă armă împotriva Covid-19. Am cerut disperat ajutor de la toate guvernele lumii. Cu mare greu, după săptămâni de „investigații profunde”, Agenția Medicamentului a autorizat trei tipuri de vaccinuri. Am primit un ajutor mic, dar foarte necesar la această etapă, din România și prin programul Covax.  Și, evident, conform  programului, s-a început vaccinarea cadrelor medicale, celor din linia întâi, celor care au dus tot greul luptei cu pandemia și care merită monumente pentru sacrificiul lor.
S-a creat impresia că primul stoc se va epuiza în câteva zile. Însă, la moldoveni e altfel. Vaccinurile au venit vineri, iar sâmbătă și duminică sunt zile de odihnă, la care se mai adaugă 8 martie. Program electronic unic de înregistrare și programare încă n-avem și umblăm prin birouri cu liste pe hârtie, unde doritorii de a se vaccina semnează. Pe lângă majoritatea conștientă a cadrelor medicale care s-au vaccinat imediat, alții refuză categoric, altora nu le convine vaccinul și, în consecință, bruma de doze primite încă nu e utilizată pe deplin la aproape o lună!!! În același timp, strigăm în gura mare „SOS, Moldova are nevoie de vaccinuri!”.  O să ne mai ajute oare cineva după un asemenea comportament? Oare nu compromitem noi din start o campanie unde e nevoie de organizare perfectă și multă celeritate?
Pentru toți cei care înțelegem că doar vaccinarea rapidă ne poate salva, ne pare un lucru total inexplicabil cum poți tergiversa atât de mult un program care în domeniul medical putea fi realizat în două săptămâni. Și cum un medic poate în continuare să ofere servicii medicale nefiind vaccinat? Сum poți pune la îndoială necesitatea vaccinării după ce ai făcut studii aprofundate medicale?  De ce în România în timp record s-au vaccinat 92% de cadre medicale, iar noi deja aproape de o lună umblăm cu două cutii de vaccinuri și dăm un exemplu prost pentru alte categorii de populație, dintre care mai bine de jumătate nu prea vor să se vaccineze. Or, anume cadrele medicale vor fi cele care trebuie să promoveze imunizarea pentru etapele următoare.
Mai există câteva țări din cele mai puțin dezvoltate de pe planeta Pământ unde o bună parte din cadrele medicale nu prea vor să se vaccineze. Acolo, administrația este mult mai dură și sunt sugerate două soluții. Prima, ca cetățeanul să fie informat cine din medici nu sunt vaccinați și e dreptul constituțional al cetățeanului să-și protejeze sănătatea și viața prin alegerea făcută. Și dacă medicul consideră că are dreptul să se vaccineze sau nu, așa și pacienții au dreptul la viață, sănătate și informare. Lucruri consfințite prin Constituție. 
Anumite categorii profesionale n-au dreptul să activeze până nu trec un control medical specific. Orice om are dreptul să consume alcool, însă din momentul în care devine șofer, acest lucru îi este interzis. Așa e și cu vaccinarea cadrelor medicale. Moral, vaccinarea medicilor este obligatorie și probabil nu e departe timpul când această datorie va îmbrăca o formă juridică. Alte țări au o atitudine și mai intolerantă și au declarat că vor interzice medicilor nevaccinați să trateze pacienții. Sperăm că la noi nu se va ajunge atât de departe, însă responsabilizarea cadrelor din sistemul sanitar este iminentă.
Și în continuare statul ar trebui să elaboreze și implementeze un sistem de protejare a cetățeanului de Covid-19. Drepturile individuale, care sunt piatra de temelie a democrației, trebuie respectate prin simpla informare a cetățeanului care se duce la medicul de familie, stomatolog, frizer, la restaurant sau merge cu un taxi, că serviciile sunt acordate de persoane vaccinate sau nu.
Din păcate, astăzi avem mai multe întrebări decât răspunsuri. Mai devreme sau mai târziu vom începe vaccinarea în masă și dacă dorim până la iarna viitoare să imunizăm măcar 70 la sută din populație, trebuie întreprinse măsuri organizatorice excepționale. Țările vecine au deschis mii de centre de vaccinare în instituțiile medicale și în alte localuri care oferă condiții adecvate. Încă din luna decembrie au fost instruiți zeci de mii de medici rezidenți și studenți de la medicină pentru a ajuta la campania de imunizare. Ucraina și România au creat sute de echipe mobile pentru vaccinare în localitățile unde sunt lipsă condițiile necesare. Deja de vreo câteva luni are loc o campanie puternică de promovare a vaccinării și numărul celor dornici să se imunizeze este în continuă creștere. Nu trebuie prea multă minte pentru a prelua experiența vecinilor.
Moldova are nevoie de o mobilizare fără precedent în lupta împotriva Covid-19. Suntem într-un război pe viață și pe moarte. El încă nu e pierdut, însă pe toate fronturile batem în retragere.