Mutarea cu Nebunul zdruncină din temelii ordinea mondială

Chişinău, 18 mar. /MOLDPRES/. De aproape opt decenii leagănul civilizației, bătrânul continent european n-a  avut de a face cu aventurieri periculoși la putere în state foarte importante și cu un potențial nuclear deloc de neglijat. Chiar dacă a existat în tot acest timp o retorică confrontațională și puncte de vedere divergente, cauzate de diferențele civilizaționale, niciodată nimeni nu s-a jucat cu focul. Adică nimeni, nici chiar bătrânii lideri sovietici nu se încumetau din simplu motiv că nu erau așezați în capul mesei să șantajeze lumea cu butonul roșu.
Cine îl asculta sau citea pe Dughin, ideologul rolului mesianic al Măreței Rusii eurasiatice prin 2012-2014 credea că e vorba despre un bătrân vagabond nostalgic care prin aiurelile lui încercă să fie luat în seamă. Credeam noi oare atunci că aceste fantasmagorii șovine vor inflama mințile bolnave din Kremlin?
Amintim că paradigma gândirii dughiniste, astăzi și putiniste, era bazată pe opera de restabilire a Rusiei Mărețe în hotarele Imperiului Rus de la începutul secolului al XX-lea, cu gubernii în locul țărilor suverane și cu o singură limbă de stat și o singură cultură - cea velicorusă. Aidoma unui vis foarte urât această mentalitate bolnavă s-a instalat confortabil la Kremlin.
Putin este un om extrem de complexat. El, profund marcat din adolescență de sărăcie, mediocritate și un fizic neprezentabil, astăzi, țar al Rusiei, vrea să stea în fruntea lumii alături de liderii american și chinez. Economic Rusia nu poate emite pretenții, deoarece este pe locul 11 în lume la volumul Produsului Intern Brut, iar dacă îl calculezi pe cap de locuitor, acesta plasează Rusia după locul 50. Rămâne un singur argument - arsenalul nuclear, o armă perfectă pentru șantaj. Însă în ultimele zile apar semne clare că poate fi vorba nu numai de șantaj. Utilizarea armei nucleare de către Kremlin poate deveni o realitate groaznică, chiar apocaliptică. Sloganul putinist, articulat până la refuz de către propagandiștii Kremlinului, se rezumă la fraza: Dacă în lume nu mai este loc pentru Rusia, de ce am avea nevoie de această lume. Tradus într-o limbă umană aceasta ar însemna că dacă Putin nu primește Rusia Măreață în hotarele istorice și nu este așezat în capul mesei, atunci el va distruge această lume. Lucru pe care a început să-l facă.
Ucraina a avut nenorocul să fie vecin cu fratele slav. Un acord nefericit al lui Bogdan Hmelnițki, semnat cu Rusia a fost un pretext oportun pentru ruși să anexeze cu forța o parte din teritoriul acestui popor nobil cu o străveche descendență. După acel eveniment nefericit  Ucraina pe parcursul secolelor și-a declarat de patru ori independența și de patru ori a fost recotropită. După a cincea declarație de independență, în 1991, după implozia URSS, Ucraina a început cu multă abnegație să-și construiască un stat după modelul civilizațional european. Aspectul orașelor, comportamentul și mentalitatea cetățenilor, deschiderea totală spre cultura și modul de viață european distanțau tot mai mult Ucraina de Rusia care revenea cu mare viteză în tradiționalul său autoritarism. Putin a intuit că dacă permite Ucrainei să se dezvolte în această direcție, atunci nu-și mai vede realizate planurile de măreție imperială.
Începând cu anul 2014 proiectele fantasmagorice ale lui Dughin au devenit politică de stat. Putin se folosește de momentele mai dificile ale ucrainenilor și invadează Crimeea și Donbasul. Este primul trofeu însemnat al țarului Putin, în care s-a trezit o poftă uriașă de noi cuceriri. Războiul de cotropire din 2022 a fost pregătit cu migală. Propaganda Kremlinului, care prin cantitatea de minciuni la metru pătrat a întrecut-o pe a lui Goebbels, a culpabilizat Ucraina  și a învinuit-o de toate păcatele lumii. Pe acest fundal au fost pregătite pentru agresiune mințile înfierbântate ale majorității populației rusești pentru noi cuceriri.
Dimineața zilei de 24 februarie se asemăna izbitor cu cea a zilei de 1 septembrie 1939, atunci când după un uragan de minciuni propagandistice a început invadarea Poloniei pașnice și cel de-al Doilea Război Mondial. Astfel, Ucraina s-a văzut nevoită să apere cetățenii și pământului ucrainean. Mașina de război a Federației Ruse a crezut că în 48 de ore va defila în capitala ucraineană, iar la 30 decembrie 2022, atunci când se împlinesc 100 de ani de la crearea URSS, în Piața Roșie, Șoigu va raporta genialului cârmaci și salvator al mărețului imperiu, Vladimir Putin, despre marea victorie și restabilirea Rusiei mărețe în vechile hotare.
Însă spiritul și demnitatea ucrainenilor au încurcat serios planurile agresorului. Ucrainenii au demonstrat un eroism de invidiat pe care puține națiuni ar putea să-l manifeste. Putin nu s-a așteptat la o asemenea rezistență și a trecut la metode barbare de bombardare a orașelor și satelor ucrainene. Mii de civili fără nici o vină, dintre care mai bine de 100 de copii și-au pierdut viața.
Putin nu s-a așteptat nici la o solidaritate internațională fără precedent în a condamna și pedepsi agresorul și a ajuta poporul ucrainean. Această solidaritate a adus la excluderea Rusiei din cea mai veche organizație pancontinentală, Consiliul Europei. Doar dreptul să de veto a salvat Rusia de o condamnare la Consiliul de Securitate ONU. Recent, Curtea Internațională ONU a cerut Rusiei să oprească invazia și să plece acasă. Rusia sfidează cu obrăznicie hotărârile instituțiilor care creează osatura ordinii mondiale.
Mai mult decât atât. Putin încearcă să șantajeze lumea cu un eventual război nuclear. Izolat, condamnat, fără nici o perspectivă de a reveni măcar la pozițiile pe care le avea în lume până la război, Putin se vede prins într-un ungher de unde n-are scăpare. Și cu atât este mai periculos. Este de datoria diplomaților, marilor politicieni lucizi să-i ofere lui Putin șansa să evadeze din această capcană întinsă de el însuși. Altfel, cred foarte mulți experți, chiar și din anturajul liderului rus, Putin ar fi capabil să declanșeze iadul pe pământ. Adică un război nuclear.
Timpul s-a comprimat de parcă s-ar fi oprit din loc de groaza celor ce se pot întâmpla. Aproape toată lumea de la oră la oră verifică cu mari emoții știrile de la război. Mult mai greu le este ucrainenilor. Cea mai genială frază care aduce o rază de speranță e cea spusă de un ostaș în vârstă care și-a pierdut familia în bombardamente în Mariupol, oraș martir: «Putin poate învinge armata ucraineană, dar niciodată poporul Ucrainei». Acesta este mesajul care a zguduit lumea și care  a stimulat marile democrații să ajute la modul serios Kievul. Mai rămâne totuși o speranță ca rațiunea să-și găsească loc și în mințile înfierbântate din Kremlin. Altfel, mutarea cu Nebunul poate zdruncina din temelii ordinea mondială.