Ucraina între război și pace

Chişinău, 31 ian. /MOLDPRES/. Timp de două luni, în Europa domină o atmosferă de așteptare a unui conflict militar de proporții. După anexarea Crimeii și transnistrizarea Donbasului, presupunerile experților despre intențiile președintelui rus Vladimir Putin de a reface imperiul sau a-și lărgi zonele de influență par să prindă contur. Moscova a întreprins o concentrare de forțe fără precedent după cel de-Al Doilea Război Mondial la graniță cu Ucraine și continuă ritorica agresivă împotriva Kievului.
Este cunoscut că Putin a fost permanent adeptul împărțirii lumii în zone de influență. Marele beneficiar al înțelegerilor de la Ialta și Potsdam a fost URSS care și-a legalizat cuceririle rezultate din odiosul pact Ribbentrop-Molotov și a mai pus stăpânire militară și ideologică după război pe jumătate din continentul european. Retragerea Rusiei în granițele fostei republici sovietice a fost un șoc pentru cei care au fost educați în spiritul rolului mesianic al țării lor și al priorității seculare pentru lărgirea teritoriilor.
Regiunile separatiste Transnistria, Abhazia, Osetia au fost concepute încă de serviciile secrete sovietice pentru a preveni destrămarea URSS. După implozia colosului, Rusia a preluat aceste entități și idei pentru a-și menține zonele de influență și, eventual, a-și reclădi imperiul. Reformele economice pe care Putin le declanșa douăzeci de ani în urmă n-au adus rezultate palpabile. Președintele rus a trasat sarcina transformării țării sale din exportator de gaze și petrol într-o țară cu tehnologii avansate. Din varii motive reformele n-au dat rezultate, iar după invadarea Crimeii și Donbasului sancțiunile economice occidentale au înrăutățit și mai mult situația economică.
Putin înțelege perfect că pentru a se menține la putere trebuie să ofere cetățenilor victorii. După anexarea Crimeii, rușii, educați în spiritul măreției și imensității statului lor, au fost cuprinși de o euforie patriotică. Însă dificultățile economice au topit repede acest avânt și Kremlinul este nevoit să ofere o nouă porție de patriotism expansionist. De aici, în mare parte, vin amenințările militariste la care este acum supusă Ucraina.
Un factor nu mai puțin important și neplăcut pentru Putin este integrarea Ucrainei în spațiul valoric european și reformele democratice. Faptul că vecinii ucraineni trăiesc într-un stat democratic, unde puterea este schimbată în baza alegerilor libere, deranjează liderul rus. Exemplul țării vecine poate deveni molipsitor pentru cetățenii ruși, și o Ucraină prosperă și liberă reprezintă o amenințare pentru regimul de la Kremlin care treptat se transform tot mai mult în unul autoritar.
Și, nu în ultimul rând, Putin are ambiții de jucător din prima linie a relațiilor internaționale. El dorește să vorbească de la egal la egal cu liderii celor mai puternice țări și pretinde să aibă o largă zonă de influență în Europa și în lume. Însă puterea economică a Rusiei, cea care contează cu adevărat, nu-i permite Kremlinului să devină partener egal cu marile puteri. Produsul Intern Brut al Rusiei este mult inferior celor ale SUA, Chinei și majorității țărilor europene. PIB-ul rusesc este comparabil cu al Olandei sau Coreii de Sud. Doar rachetele și tancurile rusești mai pot fi o amenințare pentru securitatea globală. Și, la moment, Rusia folosește unicul său instrument pentru a șantaja NATO, UE și, în special, Ucraina.
Totuși, nu există o certitudine privind eventualitatea declanșării unui adevărat război în zonă. Pe de o parte, un război victorios ar fi o porție serioasă de adrenalină pentru viitorii alegători ai lui Putin și ar alimenta spiritul militarist. Pe de alta, reacția occidentală de această dată este energică, foarte hotărâtă și sancțiunile la care poate fi supusă Rusia pot fi devastatoare pentru economia sa. În plus, de această dată rezistența militară a Ucrainei va fi cu totul alta decât în anul 2014. Atunci armata ucraineană era vlăguită de corupția din eșaloanele superioare ale puterii și de trădări masive din partea ofițerilor. Acum, armata ucraineană a fost reorganizată, înzestrată cu armament modern, inclusiv din dotarea NATO și un război-fulger este exclus. Dacă în Rusia vor începe a veni masiv sicriele militarilor, atunci atmosfera nu va fi deloc favorabilă Kremlinului.
În final, întrebarea esențială de pe ordinea de zi este: Va începe Moscova agresiunea asupra Ucrainei sau nu? Experții și-au împărțit opiniile. Unii consideră că Moscova a forțat nota pentru a câștiga o poziție strategic mai favorabilă în raport cu Occidentul. Alții cred că au fost întrunite toate premisele pentru un război regional de amploare. Republica Moldova are un rol deosebit în această ecuație dat fiind interesul Rusiei pentru zona Mării Negre și Dunării și pentru prezența trupelor rusești care, contrar voinței Chișinăului, sunt staționate în Transnistria. Următoarele săptămâni vor da un răspuns fără echivoc la această întrebare care trezește îngrijorări uriașe în lume.