Reindustrializarea țării este posibilă prin atragerea investițiilor și programe de dezvoltare, susțin experții

Chişinău, 3 iun. /MOLDPRES/. Atragerea investiţiilor străine în ramură și implementarea practicilor şi instrumentelor cele mai bune din experienţa internaţională în cadrul politicilor şi programelor industriale a fost şi rămîne a fi principalul factor de revitalizare a industriei în Moldova. De această părere este expertul Ion Tornea, autorul studiului ”Este posibilă o reindustrializare a Republicii Moldova?”, lansată joi de IDIS ”Viitorul”, informează MOLDPRES.
Potrivit autorului, odată cu destrămarea URSS, sectorul industrial al Republica Moldova a intrat într-un proces de dezindustrializare profund, însoţit de reducerea drastică a numărului angajaţilor din sector şi a importanţei acestuia pentru economia ţării. Deşi fenomenul respectiv a fost caracteristic tuturor ţărilor din spaţiul est-european, amplitudinea şi durata acestuia în Moldova au fost mult mai mari, din cauza pierderii unor capacităţi industriale mari, dar şi din lipsa unor soluţii şi politici adecvate de răspuns.
Astfel, în perioada dintre anii 1990 şi 2015, numărul angajaţilor din industrie s-a redus de la 456 mii pînă la 148 mii, volumul total al producţiei industriale s-a diminuat pînă la doar 20 la sută din nivelul anului 1989, iar ponderea industriei în PIB-ul ţării a ajuns la doar 15%, de la cca 60 la sută înainte de 1989, se constată în studiu.
Expertul vine cu recomandări în acest sens: elaborarea şi implementarea unor programe de dezvoltare industrială; asigurarea implementării eficiente a politicilor cu privire la atragerea investiţiilor şi promovarea exporturilor, a noilor strategii instituţionale ale MIEPO şi ODIMM; consolidarea capacităţilor autorităţilor de implementare a politicilor şi programelor industriale şi a celor din sectoarele de suport; dezvoltarea Zonelor Economice Libere şi a Parcurilor Industriale.
Cu referire la clustere, Ion Tornea spune că în Republica Moldova acest domeniu este slab dezvoltat, iar numărul de locuri de muncă şi afaceri nou create este nesemnificativ. Lipsesc politicile concrete de stat care ar stimula şi încuraja acest proces. Acţiunile statului în această direcţie s-au limitat practic doar la introducerea noţiunii de cluster în actele legislative şi regulatorii. Clusterele cuprind un grup de industrii înrudite şi alte entităţi importante din punct de vedere al concurenţei. 
(Reporter V. Bercu, editor A. Răileanu)