Cronica ARHIVELOR // Deportările sovieticie, în documente de arhivă: ce erau obligați să semneze deportații la eliberare

Moartea lui Iosif Stalin, în martie 1953, este adesea asociată cu începutul sfârșitului represiunilor sovietice și cu eliberarea persoanelor deportate în Siberia și alte regiuni îndepărtate ale Uniunii Sovietice. Totuși, documentele păstrate în fondurile Agenției Naționale a Arhivelor demonstrează că revenirea la o viață normală a foștilor deportați a fost departe de a fi simplă, transmite MOLDPRES.

Potrivit documentelor de arhivă, majoritatea deportaților au fost eliberați din lagărele de muncă și așezările speciale în perioada anilor 1954–1958. Însă eliberarea era condiționată de semnarea unei declarații obligatorii, fără de care persoanele respective nu puteau părăsi locurile de detenție.

Prin acest document, foștii deportați se angajau să nu solicite niciodată restituirea bunurilor confiscate în momentul deportării și erau informați că nu au dreptul să revină în localitățile din care au fost ridicați și deportați.

Astfel, chiar dacă autoritățile sovietice admiteau tacit posibilitatea revenirii în republica sau regiunea de origine, întoarcerea în satul sau orașul natal rămânea interzisă. Pentru mii de familii, aceasta a însemnat continuarea exilului și imposibilitatea de a-și recupera gospodăriile, pământurile și bunurile pierdute în urma represiunilor.

Documentul prezentat de Agenția Națională a Arhivelor constituie o mărturie elocventă a modului în care regimul sovietic a continuat să controleze destinul deportaților chiar și după eliberarea lor formală. Declarația trebuia semnată de fiecare persoană în parte, fiind o condiție indispensabilă pentru părăsirea locului de detenție.

Materialele de arhivă scot în evidență faptul că suferințele victimelor deportărilor nu s-au încheiat odată cu moartea lui Stalin. Restricțiile impuse, pierderea proprietăților și imposibilitatea revenirii acasă au continuat să afecteze viața foștilor deportați și a familiilor lor ani la rând.

Documentul păstrat în arhive reprezintă o dovadă a consecințelor pe termen lung ale politicilor represive sovietice și contribuie la înțelegerea unei pagini dramatice din istoria Republicii Moldova.

Sursa: Agenția Națională a Arhivelor.