Ce urmează după deschiderea negocierilor cu UE? Mihai Isac: Adevărata provocare începe acum – Republica Moldova trebuie să construiască un stat pregătit pentru aderare

Deschiderea oficială a primului cluster de negocieri de aderare dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană este, fără îndoială, cel mai important pas făcut de Chișinău după lansarea negocierilor în iunie 2024. Dar semnificația reală a momentului nu trebuie văzută doar într-o notă festivă. Solicitat de MOLDPRES, analistul politic din România, Mihai Isac a declarat că această decizie nu garantează obținerea rapidă a statutului de stat membru de către Chișinău:

„Nu este momentul să ne îmbătăm cu apă rece, este momentul să ne suflecăm mânecile și să ne apucăm de lucru. Este o recunoaștere politică a progreselor făcute de Republica Moldova, dar și începutul celei mai dificile etape, mai exact proba implementării” .

Clusterul 1, numit „Fundamentals” sau „Valori fundamentale”, este practic coloana vertebrală a procesului de aderare. El acoperă statul de drept, drepturile fundamentale, funcționarea instituțiilor democratice, reforma administrației publice, criteriile economice, achizițiile publice, statistica și controlul financiar. Consiliul UE precizează că acest cluster este primul care se deschide și ultimul care se închide, iar progresul în această zonă va determina ritmul întregului proces de negociere.



„Mai puțină retorică și mai multă disciplină instituțională”

Mihai Isac: Pentru Republica Moldova, deschiderea primului cluster ar trebui să înseme mai puțină retorică și mai multă disciplină instituțională. De acum înainte, nu va mai fi suficient ca autoritățile să adopte legi sau să anunțe reforme. Bruxellesul va urmări dacă aceste legi funcționează în practică, dacă instituțiile sunt independente, dacă dosarele de corupție ajung la condamnări finale, dacă achizițiile publice devin mai transparente și dacă administrația poate gestiona fondurile europene fără risipă și fără abuzuri.

Responsabilitatea principală rămâne reforma justiției. UE cere consolidarea independenței sistemului judecătoresc și procuraturii, continuarea procesului de vetting, reducerea restanțelor din instanțe, ocuparea funcțiilor vacante și creșterea eficienței actului de justiție. În paralel, Chișinăul trebuie să demonstreze rezultate palpabile în lupta anticorupție. Vorbim de instituții anticorupție independente și bine finanțate, dosare instrumentate în mod profesionist și legal, dar și de condamnări finale în cazuri de corupție la nivel înalt și recuperarea bunurilor provenite din infracțiuni. Aceste lucruri vor recâștiga încrederea publicului în sistemul de justiție.

A doua responsabilitate este consolidarea instituțiilor democratice. Aici vorbim despre protecția alegerilor de interferențe externe, transparența finanțării partidelor, protecția jurnaliștilor, combaterea intimidării presei și îmbunătățirea controlului parlamentar asupra instituțiilor independente. UE a indicat explicit că Republica Moldova trebuie să răspundă recomandărilor OSCE/ODIHR și să îmbunătățească legislația privind publicitatea politică și mediul online în campanii electorale.

A treia responsabilitate ține de administrația publică. Integrarea europeană nu se face doar la Președinție, Guvern, consilii raionale sau Parlament. Ea se face în ministere, agenții, primării, instanțe, autorități de control, spitale, școli și instituții care gestionează bani publici. UE cere o administrație bazată pe merit, recrutări de personal transparente, salarii previzibile, capacitate de planificare și consultări publice reale. Cu alte cuvinte, statul trebuie să devină mai profesionist din toate punctele de vedere, pentru a răspunde nevoilor reale ale populației, nu doar mai european în limbaj.

„O ușă deschisă”. Republica Moldova trebuie să poată intra

Recomandările formulate de UE sunt destul de clare. Republica Moldova trebuie să transforme promisiunile în rezultate verificabile. În poziția comună a UE pentru Clusterul 1, Bruxellesul cere monitorizarea permanentă a foilor de parcurs privind statul de drept, administrația publică și instituțiile democratice, cu atenție la resurse umane, capacitate instituțională, termene și dialog real cu societatea civilă. Sunt solicitări pe care înalți oficiali din UE le-au mai menționat anterior, deci Chișinăul nu ar trebui să fie surprins de aceste solicitări.

În domeniul justiției și anticorupției, UE solicită consolidarea Consiliului Superior al Magistraturii și a Consiliului Superior al Procurorilor, avansarea vettingului, reducerea restanțelor în instanțe, digitalizarea justiției, întărirea instituțiilor anticorupție și rezultate concrete în cazurile de corupție, inclusiv confiscarea activelor.

În domeniul securității interne și al statului de drept, recomandările includ combaterea crimei organizate, a spălării banilor, a traficului de persoane, a criminalității cibernetice, a traficului de arme și a corupției în achizițiile publice. UE cere, de asemenea, o cooperare mai bună cu Europol, Eurojust, EPPO și Frontex, precum și consolidarea capacităților instituționale în domeniul migrației, azilului și managementului frontierelor.

Marta Kos a formulat mesajul politic în termeni foarte direcți. Deschiderea clusterului este o recunoaștere a progresului Moldovei, dar următoarea etapă presupune recomandări privind reforma justiției și combaterea corupției, stabilirea unor criterii intermediare și deschiderea celorlalte cinci clustere. Ea a cerut unitate politică între majoritate și opoziție și a subliniat că societatea trebuie să susțină reformele, pentru că acestea îmbunătățesc viața tuturor cetățenilor.

Aici este, de fapt, miza reală. Integrarea europeană nu poate fi doar proiectul unui partid, al unui guvern sau al unei generații de funcționari. Dacă este tratată ca miză electorală îngustă, va deveni vulnerabilă. Dacă este tratată ca proiect de modernizare a statului, poate deveni cea mai importantă transformare a Republicii Moldova de după independență.

Deschiderea primului cluster este o ușă deschisă. Dar prin această ușă nu se trece cu declarații, ci cu instituții funcționale, justiție credibilă, administrație profesionistă și consens social. UE a dat Republicii Moldova o șansă istorică. De acum, întrebarea nu mai este dacă Bruxellesul vede Moldova în Europa, ci dacă Moldova poate construi suficient de repede un stat pregătit pentru Europa.

Beneficiile pentru cetățeni depind direct de calitatea reformelor

Pentru cetățeni, aderarea nu trebuie explicată doar prin geopolitică, ci prin viața de zi cu zi. Beneficiile cele mai importante nu vor veni într-o singură zi, ci gradual. Este vorba de servicii publice mai bune, justiție mai previzibilă, mai puțină corupție, protecție mai bună pentru consumatori, investiții, infrastructură, locuri de muncă și acces mai larg la piața europeană.

Unele beneficii sunt deja vizibile. Moldova beneficiază de regim liberalizat de vize din 2014, iar de la 1 ianuarie 2026 a fost inclusă în zona europeană „roam like at home”, ceea ce permite cetățenilor moldoveni aflați în UE și cetățenilor UE aflați în Moldova să folosească apeluri, SMS-uri și date mobile fără costuri suplimentare de roaming.

Pe dimensiunea economică, UE este deja principalul partener comercial al Republicii Moldova, reprezentând peste jumătate din comerțul de bunuri al țării în 2025. Acordul de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător elimină taxele vamale pentru majoritatea bunurilor și oferă acces mai larg la comerțul cu servicii. Și pentru regiunea transnistreană, UE este cel mai important partener economic.

Un alt beneficiu este sprijinul financiar masiv. UE a mobilizat peste 2,2 miliarde de euro pentru Republica Moldova din 2021, iar Planul de Creștere pentru Moldova, în valoare de 1,9 miliarde de euro, este cel mai mare pachet european de sprijin financiar de la independență. În marja Conferinței de Investiții UE–Moldova din iunie 2026 au fost anunțate proiecte și investiții de până la 641 de milioane de euro în energie, infrastructură digitală, educație, agricultură sustenabilă și competitivitatea sectorului privat.

Dar beneficiile pentru cetățeni depind direct de calitatea reformelor. Dacă justiția ori administrația rămân afectate de corupție, integrarea va fi simțită mai mult în discursuri decât în buzunarul oamenilor. UE oferă acces, finanțare și oportunități, dar și Republica Moldova trebuie să formeze, cât mai rapid, instituții capabile să transforme aceste oportunități în rezultate.

În ce condiții Republica Moldova poate semna tratatul de aderare în 2028?

Ținta anunțată de Chișinău, și anume semnarea tratatului de aderare până în 2028, este posibilă din punct de vedere politic, dar extrem de ambițioasă tehnic. Președinta Maia Sandu a reiterat în mai 2026 că obiectivul Republicii Moldova rămâne semnarea tratatului de aderare la UE până în 2028.

Trebuie însă făcută o distincție esențială. Semnarea tratatului nu înseamnă automat aderarea efectivă în aceeași zi. Potrivit procedurii UE, tratatul de aderare este semnat numai după încheierea negocierilor și a reformelor, trebuie susținut de Consiliul UE, Comisia Europeană și Parlamentul European, apoi trebuie semnat și ratificat de statul candidat și de toate statele membre ale UE, conform propriilor reguli constituționale. Deci Republica Moldova este nevoită să își dezvolte un sistem de diplomație bilaterală capabil să asigure sprijinul necesar la nivelul statelor.

Chișinăul trebuie să evite cu orice preț statutul de prizonier al unor conflicte politice interne, care ar putea bloca procesul de aderare. Republica Moldova trebuie să fie prezentă atât la Lisabona și Nicosia, cât și la Paris ori Berlin, pentru a prezenta avantajele acceptării Republicii Moldova ca stat membru al UE.

Prin urmare, 2028 poate fi realist ca obiectiv de mobilizare națională, nu ca garanție. Este un termen care poate funcționa dacă trei condiții sunt îndeplinite, de preferință simultan. Vorbim despre menținerea de către Republica Moldova a ritmului reformelor, dar și despre păstrarea de către UE a voinței politice pentru extindere. Totul depinde, desigur, și de evitarea unei blocări a procesului prin veto ori prin anumite crize politice interne în statele membre.

Cel mai mare avantaj al Republicii Moldova este dimensiunea relativ redusă a țării, gradul înalt de conectare cu piața europeană și sprijinul politic puternic al Bruxellesului și al unor state membre, precum România ori Franța. Cel mai mare risc este capacitatea administrativă. Republica Moldova trebuie să își alinieze legislația, să o aplice și să demonstreze rezultate într-un timp foarte scurt.

Al doilea risc este, desigur, cel politic. Aderarea cere unanimitatea statelor membre, iar experiența ultimilor ani arată că dosarele de extindere pot fi încetinite de interese naționale, dispute bilaterale sau calcule electorale din interiorul UE, pe fondul creșterii populismului.

Semnarea tratatului în 2028 nu este imposibilă, dar este un scenariu care depinde de foarte mulți factori ce nu pot fi controlați de la Chișinău. El cere o mobilizare pentru un proiect național, nu doar o agendă guvernamentală. Dacă reformele devin superficiale sau polarizarea internă blochează instituțiile, termenul se va prelungi.