Summitul de la Casa Albă // Mihai Isac: Eventualele concesii făcute de Ucraina pot fi un precedent periculos. Republica Moldova trebuie să fie „extrem” de atentă

Atenția a milioane de oameni – experți, politicieni, militari, dar și cetățeni ai statelor din Europa de Est, îngrijorați de situația de securitate în regiune – a fost ațintită la Washington, unde liderul de la Casa Albă, Donald Trump, a discutat cu omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, precum și cu liderii europeni, despre încetarea războiului și oferirea garanțiilor de securitate pentru Ucraina.

Ulterior, Trump a vorbit la telefon cu liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, abordând organizarea unei întrevederi trilaterale. Unii experți au afirmat că la Washington au avut loc negocieri de pace, calificând întrevederea Trump–Zelenski drept mai relaxată și mai eficientă decât precedenta, desfășurată în februarie.

Cei doi lideri au fost surprinși în fața unei hărți a Ucrainei, alături de care putea fi observată și Republica Moldova, precum și România.

Despre ce s-a discutat noaptea trecută la Casa Albă și ce impact ar putea avea summitul de la Washington asupra Republicii Moldova explică analistul politic din România, Mihai Isac, într-un comentariu oferit în exclusivitate pentru MOLDPRES.



 „Este devreme să vorbim despre negocieri de pace”

Evenimentul de la Washington a reafirmat sprijinul Uniunii Europene pentru Ucraina, dar acum este important să urmărim acțiunile Federației Ruse care, în opinia expertului, nu este interesată în opririea focului.

Mihai Isac: Trebuie să fim extrem de atenți la următoarele măsuri ale Federației Ruse. Știm că Federația Rusă folosește o diplomație hibridă pentru a împiedica înghețarea situației de pe front, pentru a împiedica adoptarea unui mecanism de supraveghere, a unei încetări a focului și cred că este mult prea devreme să putem vorbi despre începutul unor negocieri de pace.

Este nevoie de foarte multe discuții, de foarte multe întâlniri între grupurile de experți și în același timp trebuie să înțelegem și particularitățile sistemului politic ucrainean, care nu permit președintelui Zelenski să ia anumite decizii fără ca acestea să fie adoptate în Parlament. După cum spuneam, eu mă aștept ca Federația Rusă să găsească noi motive pentru a întârzia deschiderea unor negocieri care să ducă la o încetare temporară a focului și eventual la prelungirea acestei perioade. De asemenea, sunt anumite particularități cu privire la forma garanțiilor de securitate pe care le va primi Ucraina, având în vedere că acest stat nu pare să aibă undă verde pentru a deveni stat membru al NATO.

Chiar înainte, având în vedere epoca tulbure a negocierilor de până acum, acest summit reprezintă un semnal clar, este un punct de referință. Am văzut până în data de 18 august 2025 cum Federația Rusă a aplicat cu succes tacticile de diplomație hibridă, tocmai pentru a nu permite coalizarea Occidentului în sprijinul Ucrainei la nivel diplomatic și pentru a nu permite Kievului și Washingtonului să colaboreze împreună pentru deschiderea negocierilor de pace.

„Concesiile pe care Ucraina este nevoită să le facă vor fi dureroase”

Concesiile pe care Ucraina este nevoită să le facă vor fi dureroase, fără să ne gândim neapărat la teritoriile care vor rămâne sub o formă sau alta sub ocupația militară rusă. Este vorba de oameni, este vorba de milioane de refugiați care, cel mai probabil, nu se vor putea întoarce foarte curând la casele lor, dar acest summit este un pas înainte.

Trebuie să înțelegem că și Donald Trump ar dori ca demararea acestor negocieri să aibă loc cât mai curând, pentru a îndrepta acest conflict spre o cale de rezolvare, având în vedere că 2026 este un an electoral foarte important în Statele Unite. Urmează ca la alegerile din 2026 să fie aleasă o treime din componența Senatului american, întreaga componență a reprezentanților, și Donald Trump dorește să nu permită folosirea conflictului din Ucraina ca armă politică de către Partidul Democrat. De asemenea, și statele europene sunt interesate ca faza activă a acestui conflict să înceteze. Vedem reacțiile dure ale societăților din statele europene față de faptul că acest război durează de foarte mult timp.

Este important să menționăm faptul că războiul a început în 2014, nu în 2022, deci practic Ucraina luptă sub o formă sau alta de 11 ani împotriva invaziei Federației Ruse. Și în același timp, vedem o dorință a Ucrainei de a obține aceste garanții de securitate care să nu mai permită pe viitor Federației Ruse lansarea unor noi atacuri. De asemenea, este de remarcat modul extrem de amiabil și diplomatic folosit de Donald Trump, cât și de Zelenski, în discuțiile bilaterale.

Este o experiență total diferită față de ceea ce s-a întâmplat în Biroul Oval la ultima vizită a președintelui Zelenski. Să nu uităm că atunci o parte din activități au fost suspendate și a urmat o perioadă de deteriorare a relațiilor dintre Kiev și Washington. Zelenski și-a dovedit din nou talentul de a juca la masa jucătorilor importanți din geopolitica lumii, dar din nou este mult prea devreme să vorbim despre o pace în Ucraina.

Republica Moldova trebuie să fie „extrem” de atentă

Trebuie să fim extrem de atenți. Diavolul se ascunde în detalii. Trebuie să fim extrem de atenți la ce concesii va fi nevoită să facă Ucraina pentru a implementa diferite forme ale opririi focului, eventual ale unui armistițiu, și eventual și demararea unor negocieri pentru pace. Pentru că aceste concesii, care cu siguranță vor fi și teritoriale și de altă natură, ar putea să devină un precedent periculos pentru Republica Moldova. Iar când mă refer la precedent periculos, mă refer la faptul că, dacă ne uităm pe solicitările Federației Ruse, vedem că Moscova nu a renunțat la planul de a impune limba rusă ca limbă oficială, cel puțin în anumite regiuni ale Ucrainei, și aici ne referim la regiunea Odessa, dacă nu și alte regiuni. Rusia nu a renunțat nici la planul de a solicita un statut protejat pentru minoritatea rusă și rusolingvă din Ucraina. Mai solicită, de asemenea, un statut special pentru filiala locală a Patriarhiei Ortodoxe Ruse și există chiar anumite speculații că Federația Rusă va încerca să obțină o federalizare de facto a Ucrainei.

Toate aceste aspecte trebuie să îngrijoreze Republica Moldova, având în vedere că și statul nostru a fost de mai multe ori ținta unor campanii feroce pentru a obliga Republica Moldova să devină un stat federal, unde componentele pro-ruse, cum ar fi regiunea aflată sub ocupație militară rusă din estul republicii, dar și regiunea găgăuză, să aibă un cuvânt în politica internă și externă, inclusiv dreptul de veto atunci când vorbim despre politica externă a Republicii Moldova, mai ales când vorbim despre integrare europeană.



Este important ca Republica Moldova să fie prezentă la aceste negocieri

Interesele Federației Ruse față de Republica Moldova sunt cunoscute și nu s-au schimbat foarte mult în ultimele decenii. În primul rând, Federația Rusă ar dori să își mențină garnizoana militară pe termen nelimitat în regiunea transnistreană. Desigur, Federația Rusă ar dori consolidarea actualelor autonomii din Republica Moldova și eventual autonomizarea altor regiuni din Republica Moldova pentru a nu permite Chișinăului să își exercite controlul deplin asupra întregului teritoriu.

Vedem, de asemenea, anumite declarații care vin de la Tiraspol și care trebuie să ne îngrijoreze cu privire la relațiile dintre Tiraspol și Moscova. Aceste amenințări nu sunt noi, ele sunt o constantă în politica Federației Ruse față de Republica Moldova. Și în marja acestor negocieri cu Ucraina este important ca și Republica Moldova să fie prezentă sub o formă sau alta la aceste negocieri și este nevoie ca Republica Moldova, indiferent dacă suntem în campanie electorală, să desfășoare o campanie activă de lobby pe lângă statele partenere, mai ales pe lângă Statele Unite, pentru a explica poziția Republicii Moldova, interesele Republicii Moldova și particularitățile Republicii Moldova.

Republica Moldova nu trebuie să permită Moscovei să ocupe frontul propagandistic, nu trebuie să avem nicio reținere în a folosi orice mijloc pentru a explica statelor partenere nevoile noastre de securitate.

Vedem că Federația Rusă de multe ori reușește să monopolizeze discursul privind regiunea separatistă transnistreană sau privind regiunea găgăuză, sau, dacă ne uităm, privind modul în care Republica Moldova relaționează cu Uniunea Europeană, și cu siguranță urmează ca în următoarele săptămâni, dacă nu chiar zile, să asistăm la declanșarea unei campanii active de știri false și teorii ale conspirației care vor avea drept țintă Republica Moldova și slăbirea capacității instituționale de a răspunde amenințărilor Federației Ruse.

SUA nu au abandonat Ucraina și nici Republica Moldova

Trebuie să înțelegem că Statele Unite nu au abandonat Ucraina, Statele Unite nu au abandonat Republica Moldova, prezența președintelui Zelenski la Casa Albă și faptul că președintele Trump a respectat programul convenit cu președintele Zelenski și cu liderii Europei arată modul foarte diferit în care Donald Trump tratează liderii statelor partenere.

Este foarte clar că Donald Trump nu dorește să mai permită lui Vladimir Putin să tragă de timp. Să nu uităm că până în acest moment, Vladimir Putin a reușit să tragă de timp și să împiedice foarte mult lansarea unor negocieri reale, unor negocieri care pot să ducă cel puțin la încetarea focului până la rezolvarea definitivă a conflictului.

Recunoașterea internațională a ocupării de teritorii trebuie să îngrijoreze Republica Moldova

Exact acest aspect al schimburilor teritoriale sau al recunoașterii internaționale a ocupării unei anumite regiuni trebuie să îngrijoreze Republica Moldova. Schimbarea prin forță a granițelor unui stat în Europa în secolul XXI nu mai părea un lucru posibil, dar vedem că reimperializarea politică externată de Rusia rămâne o amenințare constantă pentru toate statele. Cu siguranță modul în care va fi gestionat acest aspect al încălcărilor va deschide cutia Pandorei în restul Europei și nu numai.

Rămân foarte multe conflicte teritoriale nerezolvate și cu siguranță vor exista actori statali și non-statali care vor dori să schimbe status quo-ul și să încerce să își rezolve pe calea armelor aceste dorințe teritoriale. În primul rând, regiunea solicitată de Federația Rusă este o regiune puternic fortificată, este o regiune care nu permite Armatei Federației Ruse să întoarcă frontul în zona Harkov. Dacă această regiune ar fi cedată, ar însemna că Armata Rusă ar avea o rampă de lansare pentru a înconjura foarte rapid orașul Harkov și regiunea Harkov, una dintre cele mai importante din Ucraina, și de asemenea ar fi o rampă de lansare pentru un atac către centrul Ucrainei.

Ucraina a încercat să explice președintelui Trump că acest schimb de teritorii nu este fezabil din punct de vedere militar. Rămâne să vedem care vor fi aceste concluzii. Trebuie să înțelegem că și dacă această cedare de teritorii ar fi acceptată de Ucraina, va trebui să treacă printr-un proces de acceptare, nu numai de către Parlament din punct de vedere legislativ, dar în primul rând de către public. Este o zonă care a mai văzut conflict în 2014-2015. Și foarte mulți cetățeni ucraineni nu vor accepta cedări care nu vor satisface nevoile de securitate ale Ucrainei. Rămâne să vedem care sunt următorii pași din negocieri.

Dar, în același timp, trebuie să ne uităm și pe hartă. Practic, regiunile propuse pentru retrocedare de către Federația Rusă nu sunt regiuni strategice, cum este Donbasul. Este de așteptat ca negocierile pentru cedarea regiunii sau retragerea temporară a trupelor ucrainene să fie o înțelegere destul de migăloasă și, cu siguranță, partea ucraineană va încerca să obțină garanții cât mai solide de securitate înainte să facă acest pas.



Rămâne o curiozitate statutul teritoriilor din Ucraina sub ocupația militară rusă

Rămâne o curiozitate și de interes și pentru Republica Moldova statutul teritoriilor din Ucraina care vor rămâne sub ocupație militară rusă. Și trebuie să înțelegem faptul că în această zonă, practic vom asista la crearea unei infrastructuri de atac din partea Federației Ruse pentru că, cu siguranță, în câțiva ani vom asista la lansarea unor noi forme de război împotriva Ucrainei și altor state și sperăm ca și Ucraina să reziste pentru că, dacă ne uităm la exemplul georgian.

Este important pentru Ucraina să identifice mecanisme care să nu permită transformarea Ucrainei într-o nouă Georgie, un stat care, deși a suferit amputări teritoriale importante din partea Federației Ruse, în acest moment este condus de o dictatură hibridă pro-rusă. Și am văzut în Georgia, aceste schimbări nu au survenit în câțiva ani, au survenit în aproximativ 16 ani. Din nefericire, Federația Rusă are în continuare mijloacele necesare să influențeze electoral situația din Ucraina și după încheierea fazei active a conflictului.

Dar faptul că, în acest moment, Federația Rusă nu ocupă alte orașe importante din Ucraina, cu excepția orașelor Luhansk și Donețk, este o garanție a faptului că, cel puțin când vine vorba de Republica Moldova, nu va avea o legătură militară directă, o legătură terestră directă cu regiunea transnistriană. Este clar că Ucraina nu va accepta cedarea unor orașe importante, cum ar fi Odesa sau Nikolaev, sau Herson. Deci, cel puțin, din acest punct de vedere, securitatea Republicii Moldova este asigurată.

Republica Moldova trebuie să fie extrem de atentă pentru ca deciziile care sunt luate cu privire la Ucraina să nu devină precedente periculoase pentru Republica Moldova.

Ce înseamnă garanții de securitate pentru Ucraina, conform articolului 5 din Tratatul NATO?

Este o întrebare la care foarte mulți experți în dreptul internațional încearcă să răspundă. Nu este o întrebare ușoară, care nu are un răspuns simplu. Se încearcă identificarea unor mecanisme care să permită statelor NATO să răspundă. Dar, orice garanții de securitate pentru Ucraina vor trebui să aibă acceptul și sprijinul și implicarea directă a Statelor Unite. Statele Unite sunt singurul jucător militar din cadrul alianței care are capacități de dislocare strategică a forțelor, care are capacități de transport rapid al unor trupe de intervenție. Iar implicarea Statelor Unite, chiar dacă va fi o implicare doar în domeniul logistic sau în domeniul asigurării securității spațiului aerian, va fi un semnal clar pentru Federația Rusă. La nivelul statelor NATO se discută extrem de mult despre cum ar trebui să arate acest mecanism.

A fost o discuție despre desfășurarea pe teritoriul Ucrainei a unor forțe de descurajare europene. Aceste forțe nu ar avea un contact direct pe front cu forțele ruse, dar ar fi dislocate în zonele din imediata apropiere sau din spatele frontului. Această desfășurare de forțe ar fi însă un efort financiar și uman extrem de mare.

Conform unor cifre folosite de experți, ar fi nevoie de cel puțin 40-50 de mii de soldați din state europene și vă dați seama că soldații trebuie sprijiniți de o întreagă armată logistică și efortul uman pus de diferite state din Uniunea Europeană ar fi uriaș, și ar fi nevoie de consolidare și de creșterea numărului soldaților din armatele europene.

În primul rând, Ucraina are nevoie de garanții că nu va mai fi atacată de Federația Rusă, ceea ce, din nou, pare greu de crezut, având în vedere chiar experiența proprie a Republicii Moldova sau a Georgiei. Ne aducem aminte că forțele ruse încheiau un armistițiu dimineața și îl încălcau după-amiaza.

Este clar că nu trebuie să avem încredere în cuvântul Federației Ruse și da, este nevoie de elaborarea și implementarea unui mecanism cât mai solid pentru a oferi Ucrainei aceste garanții de securitate și un alt aspect la care trebuie să ne uităm cu atenție este modul de supraveghere a încetării focului. Vorbim de o linie a frontului imensă, vorbim de nevoia desfășurării unor forțe de menținere, sau cel puțin de supraveghere a încetării focului. Cu siguranță, în această misiune, care va fi una dintre cele mai mari lansate de diferite organizații, pentru că încă nu s-a decis dacă va fi o misiune condusă de ONU sau de alte organizații, această misiune internațională de supraveghere a încetării focului va fi compusă din câteva zeci de mii de soldați.

Dacă vorbim despre statele care pot furniza trupe, cu siguranță vor fi implicate și state din Sudul Global, cum ar fi Brazilia sau India sau Africa de Sud, ori chiar China. Aceste state sunt implicate în diferite misiuni de menținere a păcii în alte regiuni de conflict pe glob, și este foarte probabil să vedem o astfel de misiune internațională de supraveghere a încetării focului. Acest lucru, cu siguranță, nu garantează încetarea focului și respectarea de către Federația Rusă a încetării focului.

Precedentele istorice ale Federației Ruse în conflictul din fostul spațiu sovietic demonstrează că nu trebuie să avem încredere în cuvântul Federației Ruse. Moscova respectă doar forța atunci când vine vorba de rezolvarea unor conflicte și stabilirea unui sistem clar de încetare a focului.



 

Despre ce au discutat Trump și Zelenski în fața hărții Ucrainei?

Dacă ne uităm cu atenție, pe această hartă foarte atent pregătită, puteau fi observate procentajele din acele regiuni ocupate de către Federația Rusă. Această hartă a avut menirea să explice cât mai clar părții americane faptul că solicitările părții ruse sunt nerealiste, sunt exagerate, și că se propune cedarea unor regiuni periferice fără o importanță militară deosebită în schimbul unei zone puternic fortificate de partea ucraineană. Atunci când vorbim despre regiunea Donețk controlată de Ucraina, vorbim practic de o fortăreață.

Este o zonă extrem de bine fortificată, este o zonă unde fiecare localitate a devenit o cetate în sine. Această regiune este asediată de partea rusă încă din 2014, ne aducem aminte atunci momentele Slaviansk, Kramatorsk, deci acea regiune stă ca un vârf în coasta dispozitivului de atac al Federației Ruse, iar acea hartă avea menirea să arate conducerii americane, să explice cât mai simplu de ce solicitările părții ruse sunt exagerate și că nu ar trebui să cădem în capcana simplificării situației de pe front, unde un metru de pământ în Donbas valorează, din punct de vedere strategic, mai mult decât un metru de teren într-o altă regiune a teatrului de operațiuni. Nu este vorba despre o diminuare a importanței metrului de pământ ucrainean, este vorba de faptul că acea zonă pe care Federația Rusă dorește să o ocupe fără luptă ar oferi armatelor invadatoare ruse o rampă de lansare pentru noi atacuri, indiferent de intensitate.

Mai vorbim și de viețile a peste 300 de mii de oameni care locuiesc în acea regiune și lângă acești 300 de mii de oameni mai sunt câteva sute de mii de refugiați ucraineni din regiunea Lugansk și Donețk, care nu au plecat mai departe neavând mijloacele materiale sau nedorind să își părăsească teritoriul de baștină. Este, desigur, o problemă extrem de gravă pe care administrația prezidențială de la Kiev va trebui să o gestioneze, dar astfel de discuții, astfel de negocieri cu harta pe masă vor avea loc în foarte multe cazuri și, din nou, trebuie să înțelegem foarte clar că acesta este și modul în care și Republica Moldova trebuie să meargă și să demonstreze statelor partenere capacitatea Chișinăului și dorința Chișinăului de a rezolva pe cale amiabilă orice conflict.

Ceea ce face acum diplomația ucraineană – și nu mă refer doar la diplomația oficială, ci și la diplomația socială, la activitatea societății civile din Ucraina, la diplomația experților sau la cea desfășurată de alte componente ale societății – reprezintă un model pentru Republica Moldova. Așa ar trebui și Republica Moldova să se raporteze, nu doar atunci când vorbim despre relațiile cu Federația Rusă, SUA sau UE, ci și atunci când vorbim despre diplomație în general.