Cronica ARHIVELOR // Puciul de la Moscova din august 1991 și drumul Republicii Moldova spre independență

În urmă cu 35 de ani, tentativa de lovitură de stat de la Moscova avea să schimbe radical cursul istoriei Uniunii Sovietice și să accelereze procesul de desprindere a Republicii Moldova de URSS. Istoricul Igor Cașu reconstituie, pe baza documentelor și imaginilor de arhivă, cele trei zile decisive din 19–21 august 1991 și reacția autorităților și a societății de la Chișinău, transmite MOLDPRES.

Perestroika, lansată de Mihail Gorbaciov în 1985, a urmărit inițial salvarea Uniunii Sovietice de colaps. Treptat însă, în încercarea de a menține unitatea statului sovietic, conducerea de la Kremlin a recurs inclusiv la forță. Virajul spre conservatorism a devenit mai evident în toamna anului 1990, când Gorbaciov i-a cooptat în conducerea URSS pe oameni care, în august 1991, aveau să se afle în centrul tentativei loviturii de stat.

Printre aceștia se numărau vicepreședintele URSS, Ghenadi Ianaev, premierul Valentin Pavlov, ministrul de Interne Boris Pugo, șeful KGB Vladimir Kriucikov, ministrul Apărării Dmitri Iazov și președintele Sovietului Suprem, Anatoli Lukianov. Din cercul apropiat al lui Gorbaciov făcea parte și Valeri Boldin, șeful aparatului prezidențial.

Puciștii urmăreau să împiedice semnarea noului Tratat unional, programată pentru 20 august 1991. Documentul urma să acorde republicilor unionale prerogative mai largi, ceea ce, în opinia conservatorilor sovietici, ar fi dus la destrămarea URSS.

În după-amiaza zilei de 18 august, doi reprezentanți ai viitorului Comitet de Stat pentru Starea Excepțională s-au deplasat la reședința lui Gorbaciov din Foros, în Crimeea. Aceștia i-au propus președintelui sovietic să semneze un decret privind instituirea stării excepționale. Gorbaciov a refuzat.

A urmat izolarea sa timp de trei zile – interval care avea să se dovedească decisiv pentru destinul Uniunii Sovietice.

În dimineața de 19 august, puciştii au anunțat că Gorbaciov nu-și mai poate exercita atribuțiile din motive de sănătate și au preluat controlul asupra țării. La Moscova, Boris Elțîn a condamnat tentativa de lovitură de stat și a devenit figura centrală a rezistenței împotriva puciștilor.

Imaginea lui Elțîn urcat pe un tanc în fața Casei Albe din Moscova avea să devină una dintre fotografiile-simbol ale destrămării Uniunii Sovietice. Mass-media sovietică și occidentală au contribuit decisiv la răspândirea rapidă a acestei imagini în întreaga lume.

În Republica Moldova, reacția la evenimentele de la Moscova a fost una dintre primele probe majore pentru instituțiile statului aflat în proces de desprindere de URSS.

La Chișinău, în dimineața zilei de 19 august 1991, printre oficialitățile de rang înalt se aflau vicepreședintele Parlamentului, Ion Hadârcă, și premierul Valeriu Muravschi. Președintele Mircea Snegur și președintele Parlamentului, Alexandru Moșanu, se aflau în afara țării, însă au revenit în seara aceleiași zile.

Potrivit istoricului Igor Cașu, Ion Hadârcă a avut un rol important prin faptul că a condamnat public puciul chiar în după-amiaza zilei de 19 august, într-un moment în care evoluția evenimentelor era încă incertă.


„Este remarcat curajul lui Ion Hadârcă, care a condamnat puciul în amiaza zilei de 19 august, când lucrurile nu erau nici pe departe clare”, notează istoricul Igor Cașu.


Tot în acele zile, oamenii de rând au răspuns apelurilor autorităților, iar societatea de la Chișinău a urmărit cu îngrijorare evoluția evenimentelor de la Moscova.

Pe 20 august, Mircea Snegur și Alexandru Moșanu au plecat la București pentru a discuta inclusiv despre posibilitatea creării unui guvern moldovean în exil, în eventualitatea unui deznodământ tragic al puciului.

Poziția Parlamentului de la Chișinău a devenit și mai clară pe 21 august, când tentativa de lovitură de stat de la Moscova era deja înfrântă.

În timp ce autoritățile constituționale de la Chișinău au condamnat tentativa de lovitură de stat, administrațiile din regiunea transnistreană și din Găgăuzia au susținut puciștii de la Moscova. O poziție similară au avut-o și comuniștii locali, însă într-o manieră mai discretă.

La doar două zile după eșecul puciului, pe 23 august 1991, Partidul Comunist din Moldova a fost declarat în afara legii.

Tentativa de lovitură de stat de la Moscova a eșuat după numai trei zile. Gorbaciov a revenit la Moscova, însă autoritatea sa politică era profund slăbită, iar procesul de destrămare a URSS devenise ireversibil.

Pentru Republica Moldova, consecința avea să fie una istorică.

La doar șase zile după eșecul puciului, la 27 august 1991, Parlamentul de la Chișinău a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova.

Astfel, cele trei zile de la Moscova au devenit pentru Republica Moldova preludiul unuia dintre cele mai importante momente din istoria sa modernă: proclamarea independenței.

Fotografiile care documentează acele zile fac parte din patrimoniul documentar păstrat de Agenția Națională a Arhivelor.