1992 - Războiul care nu se uită // Ion Iovcev, fost director al Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol: „Am scos copiii, ștampila și clopoțelul. Am rămas singur, dar nu am cedat”

„Am scos din școală copiii, ștampila, clopoțelul și atât. Am rămas singur cu patru angajați, dar nu am cedat”, își amintește Ion Iovcev, fostul director al Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol, despre începutul anului 1992, când a izbucnit războiul. „A fost pusă în pericol funcționarea școlilor cu predare în limba română” din regiunea transnistreană, afirmă profesorul, relatează MOLDPRES.

În acea perioadă, instituțiile de învățământ din regiune au fost nevoite să facă față unor condiții dificile, iar activitatea școlii a continuat cu resurse minime.


„Universitatea din Tiraspol a fost evacuată la Chișinău. Am scos din școală copiii, ștampila, clopoțelul și atât. Nu aveam mașini de scris, nu aveam resurse, practic nu mai aveam nici școală. Copiii au fost trimiși în România pentru siguranță. Am rămas singur cu patru angajați”, a spus Ion Iovcev.




Situația a început treptat să se stabilizeze după semnarea acordului de încetare a focului, iar elevii și o parte dintre profesori au revenit la Tiraspol.


„La 1 septembrie, după semnarea acordului de încetare a focului, copiii și o parte dintre profesori s-au întors. Mulți dascăli plecaseră la Chișinău. Nu aveam suficiente cadre didactice, dar părinții au continuat să-și aducă copiii. Erau, în mare parte, intelectuali, medici, ingineri, mulți originari de pe malul drept al Nistrului, dar care locuiau în Tiraspol și nu aveau unde pleca”, a afirmat fostul director.




Decizia de a menține școala deschisă a fost una fermă, susținută atât de profesori, cât și de părinți.


„Am decis să păstrăm școala cu orice preț. La 28 noiembrie 1992 am sfințit-o. Din acel moment, numărul elevilor a început să crească. Am deschis clase primare în mai multe grădinițe din oraș. Într-un an am avut cinci clase întâi, însumând 125 de copii. Era o dovadă că părinții aveau încredere”, a declarat Ion Iovcev.


În anii următori, presiunile asupra instituției au devenit tot mai puternice, inclusiv încercări de a renunța la grafia latină.


„Au urmat presiuni constante. Mi s-a cerut să renunț la grafia latină. Am refuzat. Au trimis comisii, au încercat intimidări și „discuții amiabile”. Nu am cedat. În 1994, școala a fost ocupată. Elevii au fost scoși în stradă, iar în clădire au intrat persoane susținute de structurile separatiste. Mobilierul a fost distrus, documentele școlare devastate. Am fost demis din funcție. Părinții au reacționat imediat: au organizat pază permanentă, zi și noapte, și au declarat că directorul rămâne în funcție atâta timp cât ei îl susțin”, a relatat Ion Iovcev.




Tot atunci, liceele din Tighina și Tiraspol au organizat un marș de protest, la care au participat elevi, părinți și profesori.


„În același an, liceele din Tighina și Tiraspol au organizat un marș de protest. Peste o mie de copii, părinți și profesori au pornit pe jos spre Tiraspol. Drumurile erau blocate, iar tehnica militară era pe marginea drumului. A fost un moment de maximă tensiune”, a spus fostul director.


Privind în urmă, Iovcev afirmă că toate aceste eforturi au meritat, deoarece școala a reușit să reziste și să formeze generații de elevi.


„Astăzi, privind în urmă, pot spune că sacrificiile nu au fost zadarnice. Mulți dintre elevii noștri au devenit oameni realizați: medici, profesori universitari, oameni de afaceri, sportivi. Școala a rezistat”, a conchis Ion Iovcev.


Fostul manager în educație consideră că inițiativa autorităților de la Chișinău privind trecerea la predarea în limba română în toate școlile din regiunea transnistreană este „un pas corect”. Potrivit lui, educația reprezintă cea mai puternică formă de rezistență și cea mai sigură investiție în viitor. 


Limba română în școlile din regiunea transnistreană. Ion Iovcev: „Educația rămâne cea mai puternică formă de rezistență”


Ion Iovcev a condus timp de aproape trei decenii Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol cu predare în limba română, contribuind la menținerea educației și identității culturale în regiune. Pentru activitatea sa, a fost distins cu Ordinul Republicii, una dintre cele mai importante decorații ale statului. De asemenea, în 2014 a primit Ordinul „Steaua României”, acordat de fostul președinte al României, Traian Băsescu, ca recunoaștere a rolului său în apărarea valorilor culturale și a comunităților românești.