S-a stins din viață fostul șef al Companiei ”Teleradio Moldova”, Ștefan Lozan
13:19 | 20.02.2021 Categorie: Societate
Chişinău, 20 feb. /MOLDPRES/. Ștefan Lozan, cel mai longeviv președinte al Companiei „Teleradio-Moldova”, s-a stins din viață la vârsta de 93 de ani, informează MOLDPRES.
Anunțul a fost făcut de către Compania Publică ”Teleradio Moldova”.
Ștefan Lozan a fost președinte al Companiei „Teleradio-Moldova” în perioada 1967-1989, instituția numindu-se pe atunci Comitetul de Stat pentru Radio și Televiziune al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, subordonat Sovietului de Miniștri de la Chișinău şi Comitetului pentru Radio şi Televiziune de la Moscova.
Potrivit unui comunicat de presă al Companiei ”Teleradio Moldova”, pe parcursul celor 22 de ani aflat la conducerea instituției, Ștefan Lozan a creat primele programe naționale de radio și televiziune, Studioul „Telefilm-Chișinău”, care a produs peste 400 de filme artistice, documentare, muzicale, desene animate. Contribuția sa la dezvoltarea radiodifuzorului național s-a manifestat și prin crearea studiourilor locale de radio.
Cei ce l-au cunoscut își amintesc cu mult respect despre fostul lor șef Ștefan Lozan, care păstra distanța cu subalternii și în același timp ținea mult la fiecare dintre ei. „Nu îmi aduc aminte să fi dat afară pe cineva. Era sever, admonesta angajații, dar știa să soluționeze problemele astfel încât nimeni nu avea de suferit. A contribuit la modernizarea instituției și crearea condițiilor de muncă pentru angajați. Avea o autoritate deosebită, știa să se impună pe lângă structurile de stat și să ofere beneficii angajaților. A construit case de locuit, o stațiune de odihnă pentru angajații „Teleradio-Moldova””, își amintește jurnalistul Mihai Scoarță.
Ștefan Lozan s-a născut pe 5 octombrie 1927 în satul Cârnățeni, raionul Căușeni. După ce şi-a încheiat activitatea la Compania „Teleradio-Moldova”, Ștefan Lozan a muncit în calitate de consultant principal în Parlamentul Republicii Moldova (1994-1998). Întreaga sa viață și activitate Ștefan Lozan a povestit-o în cartea sa „Omul epocii sale”.
