Gândurile de acum 33 de ani ale deputaților primului Parlament, când își puneau semnătura pe Declarația de Independență: „Documentul deschide larg porțile pentru multe oportunități, printre care unirea, aderarea la UE. Rămâne să vedem cum folosesc ge

Chişinău, 27 aug. /MOLDPRES/. Unii deputați ai primului Parlament al Republicii Moldova (1990 - 1994), ales în cadrul unor alegeri parțial libere, semnau, pe 27 august 1991, Declarația de Independență ca un prim pas spre unirea cu România, alții nu împărtășeau acest deziderat, însă toți semnatarii își doreau ruperea de Uniunea Sovietică. Astăzi, mulți dintre ei recunosc că erau romantici, însă întrevăd o nouă șansă pentru a duce la bun sfârșit ceea ce și-au dorit deputații Parlamentului Independenței – un viitor european, prosper și liber pentru cetățeni, în Uniunea Europeană.
Pintilie Pîrvan, președintele Asociației Obștești „Parlamentul 90”, deputat în primul Parlament: „Am avut anume aceste vise și tendințe să ne reîntregim. Să mergem cu vectorul proeuropean. În niciun caz nu trebuie să fim neutri și nici separați”
„Am votat independența față de imperiul sovietic, imperiul rus, acesta fiind primul pas. Cel de-al doilea pas pe care trebuia să-l facem, conform Declarației de Independență, era reîntregirea neamului românesc, adică să ne unim cu țara-mamă, România.
Dar ați văzut ce s-a întâmplat atunci? Federația Rusă s-a pus imediat pe capul nostru. Ei nici nu au plecat de aici niciodată. Pe 2 martie 1992, când președintele Mircea Snegur era la tribuna ONU, a început războiul și nu întâmplător. Rușii au vrut să împiedice aderarea noastră la ONU, dar nu au reușit. Deci, au mers mai departe.
Până la urmă, au găsit varianta optimă pentru ei și cea mai rea pentru noi - noi ne-am desprins cu un an mai devreme decât ei și ne-am autodizolvat nelegitim, fiindcă, potrivit Constituției, fie e vorba de versiunea veche sau cea nouă, Parlamentul nu are dreptul să se autodizolve. Noi ne-am autodizolvat și au venit la putere agro-comuniștii, care au întors comuniștii. Noi am votat în prima lectură Constituția, unde era Limba Română, reforma administrativ-teritorială, imnul „Deșteaptă-te, române!”. Agro-comuniștii au modificat Constituția cum au vrut ei și nici astăzi coloana a cincea nu ne lasă în pace, continuă cu tentative de destabilizare, mai ales acum, înaintea alegerilor prezidențiale și a referendumului privind aderarea la UE. 
Ei vor să ne dezbată de la vectorul european, vor să voteze un președinte prorus, care să le îndeplinească dorințele lor meschine de când au venit aici și ne-au ocupat.
Am avut anume aceste vise și tendințe - să ne reîntregim. Le am și astăzi. Sunt unionist și văd viitorul Republicii Moldova doar fiind reîntregită cu patria-mamă. Neavând altă variantă, sunt de acord să mergem cu vectorul proeuropean. În niciun caz nu trebuie să fim neutri și separați și, Doamne ferește, cu Federația Rusă”.
Mihai Poiată, cineast, scriitor, deputat în primul Parlament: „Independența a fost votată foarte greu - o parte voia unirea, alta dorea să fie cum a fost, dar au profitat stataliștii. Cea mai înțeleaptă formă a unirii este integrarea europeană”
„Noi nu am avut prea mult când visa atunci. Acum lumea ne reproșează că ar fi trebuit să votăm unirea. Cum să votezi unirea unei gubernii a URSS cu o țară, cu România. Era imposibil. Trebuia mai întâi să devii subiect al dreptului internațional, să deții suveranitatea și apoi să iei o decizie de acest gen ori în cadrul Parlamentului sau al unui referendum. Dar legea privind referendumul încă nu exista atunci.
Independența a fost votată foarte greu și ca prin minune. Acesta a fost miracolul. Interpretarea acestor evenimente le-a revenit mai mult băieților din front. O parte voia unirea, lucru firesc. Altă parte își dorea să fie cum a fost, adică alături de Rusia. Și a rămas un strat destul de subțirel, denumit stataliști, care a profitat de asta. Pământul acesta a rămas de izbeliște, pentru că unii aveau prim-ministru la București, alții - la Moscova. Oamenii care și-au asumat această misiune, unii au făcut-o sincer, au fost bătuți și din stânga, și din dreapta.
Eu cred că noi am putea ajunge la București prin Paris. Eu cred că cea mai rațională, cea mai înțeleaptă, cea mai puțin costisitoare pentru București formă a unirii este integrarea europeană, cu resursele umane pe care le avem. Din păcate, o parte din intelectualii noștri o țin morțiș - totul sau nimic, jumătăți de măsură nu pot exista.
În opinia mea, unirea nu mai poate fi un eveniment, dar un proces. Din moment ce este un proces, aceasta se face pas cu pas. Actuala guvernare găsește resurse să forțeze schimbarea. Mulți critică. Nu știu de ce este de ocară, în opinia unora, să fii patriot al Republicii Moldova. Dacă este pământ românesc, dacă cineva își asumă răspunderea, efortul de a prăși acest pământ, de a-l curăța de buruieni, de a-l stropi din când în când ca să nu rămână de izbeliște, de ce să îi iei în zeflemea pe oamenii aceștia?”.
Mircea Druc, primul prim-ministru al Republicii Moldova, deputat în primul Parlament: „Eu îmi doream să se reconfirme actul unirii al predecesorilor noștri din Sfatul Țării. Acum, dacă cetățenii Republicii Moldova vor în Uniunea Europeană, să iasă și să voteze!”
„Când am votat independența, eu știam că rușii, Kremlinul, vor închide Nistrul. Ei nu voiau ca acel complex militar industrial de la Cobasna, care valora patru miliarde de dolari, să intre pe mâna moldovenilor. Eu eram atunci prim-ministru și mă gândeam dacă votez sau nu pentru proclamarea independenței Republicii Moldova. Eu îmi doream să fie reconfirmat actul unirii al predecesorilor noștri din Sfatul Țării. Am votat independența.
Credeam că, după proclamarea independenței, le va veni mintea la cap. Știam că, imediat ce noi decretăm unirea, rușii vor face joncțiunea Tiraspol - Comrat și vor ieși la gurile Dunării. Eram în impas. Dar eu nu credeam că vom fi unica republică, unica fostă colonie sovietică în care vor reveni la putere comuniștii, partidul comuniștilor scos în afara legii. Cei care se numesc acum stataliști, unii dintre ei au fost și președinți ai Republicii Moldova, nu au votat și nu au sprijinit independența.
Dacă cetățenii Republicii Moldova vor în Uniunea Europeană, atunci să iasă și să voteze! Spuneți, decideți ce vreți! Nu ați știut ce vreți în 1991, nu știți nici acum? Decideți-vă! Să iasă toată lumea să voteze și atunci, după acest referendum, spui că majoritatea cetățenilor Republicii Moldova vor integrare europeană. E foarte simplu”.
Vasile Șoimaru, politician, economist, conferențiar universitar, deputat în primul Parlament: „A fost o ruptură totală de imperiul sovietic. Acum mai avem o șansă, cred că este ultima și sper să reușim pe 20 octombrie la referendumul constituțional”
„Eu eram la mare la Sergheevka, unde se afla și Mircea Snegur. Dar, la Chișinău ne-am întâlnit. Am venit cu întreaga familie la Marea Adunare Națională. Ziua de 27 august a fost una de nedescris, mai frumoasă și mai importantă decât toate pe care le-am avut până atunci. A fost o ruptură totală de imperiul sovietic.
Desigur că ne-a ajutat puciul din 19 august 1991 declanșat la Moscova. Ne-am adunat foarte mulți, eram peste 300 de deputați. Înălțător era ceea ce se întâmpla în sală. Până acum păstrez acele emoții, ele nu se uită.
Mai aveam atunci șansa să rezolvăm problema din 28 iunie 1940. Dar după ce Ion Iliescu semnase în aprilie 1991 tratatul cu rușii, nu mai puteam aștepta o astfel de rezolvare. Mă refer la înlăturarea consecințelor Pactului Molotov-Ribbentrop. Atunci, Ion Ilescu a recunoscut că nu are pretenții teritoriale față de URSS și asta ne-a pus o pălărie de metal pe cap. Trebuia să rezolvăm problema capital, dar cu cine să o rezolvi?
Rușii nu ne-au iertat, iar pe 2 martie 1992 au declanșat un război și au rupt o bucată din Republica Moldova. Până acum nu putem rezolva problema. Mai avem de lucru, dar mai avem o șansă, cred că este ultima.
Această șansă trebuie să o valorificăm pe 20 octombrie 2024, la referendumul constituțional, pe care eu îl consider epocal. Acest referendum și ceea ce va urma va duce la rezolvarea tuturor problemelor noastre. Vom scăpa în cele din urmă de jugul de la răsărit, de problemele care le invocă acel imperiu, de acea armată a 14-a din Transnistria. Va fi o toamnă foarte fierbinte. Avem gânduri bune și sper să reușim”.
Constantin Taușanji, doctor în economie, deputat în primul Parlament: „Republica Moldova avea șansa să intre în Europa civilizată. Eram sinceri, poate chiar romantici. Consider că astăzi noi am cedat puterea - Găgăuzia e cumpărată de provocatori”
„Ziua de 27 august 1991 a fost un moment istoric, când Republica Moldova avea șansa să intre în Europa civilizată împreună cu Țările Baltice. Ne aflam atunci la același nivel. Visele Frontului Popular și ale Mișcării „Gagauz Halki” nu s-au realizat. Oamenii care au semnat Declarația de Independență erau mari gânditori, scriitori, intelectuali, oameni de cultură. Eram deputați aleși din partea poporului, nu eram înaintați de partide.
Din cei 12 deputați de etnie găgăuză, unii s-au speriat, alții au fugit din Parlament. Rămăsesem patru oameni, inclusiv eu și am semnat Declarația de Independență. Îmi aduc aminte cum m-am apropiat de masă. Era un microfon la care puteai face și o declarație. Eu am vorbit, chiar dacă știam că voi fi criticat la Comrat. Am spus atunci aceste cuvinte: Votând pentru Independența Republicii Moldova, eu votez pentru oferirea unei autonomii etniei găgăuze, pentru dezvoltarea limbii și culturii acestui popor.
Cu regret, astăzi visele noastre nu s-au îndeplinit. Autonomia Găgăuză în forma sa clasică nu s-a produs. Probabil că acest lucru s-a întâmplat din cauza mentalității noastre. Cu regret, noi nu am avut mentalitatea popoarelor baltice. Primii secretari de partid de acolo au părăsit politica, ei nu au fost niciodată candidați la funcția de președinte de țară.
Țineți minte că istoria nu o face poporul, istoria o fac personalitățile. Ne amintim când un fost secretar de partid a câștigat alegerile prezidențiale în Republica Moldova... Atunci alegerile nu au fost pierdute de Mircea Snegur, alegerile au fost pierdute de poporul Republicii Moldova. La fel s-a întâmplat și la Comrat, bașcan a devenit un secretar de partid. Anume atunci a început regresul.
În 1991, noi credeam că scăpăm de dictatura sovietică, plecăm de sub acest regim ca și celelalte republici - Georgia, Țările Baltice etc. Credeam că Republica Moldova se va dezvolta rapid. Credeam că în regiunea noastră, unde găgăuzii au fost marginalizați pe timpul sovieticilor, vom avea limba, cultura și televiziunea noastră. Eram sinceri, poate chiar romantici. Consider că noi am cedat, am cedat puterea.
Astăzi, Republica Moldova este capturată de judecători și procurori. Reforma și democrația sunt incompatibile. Nu poți oferi democrație oamenilor care nu sunt capabili să facă reforme. Corupția omoară economia. Nu avem suficienți oameni duri care să muncească. Într-o lună puteau fi arestați toți judecătorii și procurorii cu averi nejustificate.
Astăzi, Găgăuzia este cotropită, cumpărată de provocatori, de niște oameni întâmplători. Ce s-a întâmplat? Unii s-au vândut ca la piață. Îmi este jenă de ceea ce se întâmplă în Găgăuzia și că poporul suferă.
Sunt sigur că Ucraina va învinge în acest război declanșat de Rusia și Republica Moldova, alături de Ucraina, va merge înainte. Sunt convins că nu vor mai exista imperii, cred în progres”.
Vladimir Darie, istoric, jurnalist, politician, deputat în primul Parlament: „În acel moment, am calificat Declarația de Independență ca un pas spre procesul de unire. Nu știam că Rusia avea pregătite alte scenarii - conflicte înghețate, războaie, șantaj economic și dependență energetică”
„Înainte de a semna Declarația de Independență, situația era una incertă, realitățile se schimbau cu viteză uimitoare. Mulți credeau că revenim sub aripa URSS, însă am avut noroc de colegi deputați pregătiți și deciși să scrie istorie. Toți cei peste 100 de deputați înțelegeau în profunzime lucrurile și înțelegeau că suntem un teritoriu furat din trupul altei țări.
Noi, cei din primul Parlament, în acel moment am calificat Declarația de Independență ca un pas spre procesul de unire cu Țara. Atunci nu știam că Rusia avea pregătite alte scenarii, precum conflicte înghețate, războaie, șantaj economic și dependență energetică. Tranziția a durat extrem de mult, oamenii au trăit în sărăcie, iar plecarea moldovenilor peste hotare a fost oarecum un colac de salvare pentru toți, inclusiv pentru politicieni.
Acum clasa politică vede UE drept un model de trai, care chiar dacă nu are loc unirea cu România, ne apropie de standardele dorite și ne îndepărtează de influența Rusiei. Noi atunci am votat independentă cu gândul la unire și am crezut că acest proces firesc va avea loc. Acum, dacă guvernările găsesc alte căi, trebuie să-și asume total și deplin răspunderea. Declarația de Independență deschide larg porțile pentru multe oportunități, printre care unirea, aderarea la UE. Rămâne să vedem cum folosesc generațiile viitoare aceste oportunități”.
Anatol Țăranu, istoric, comentator politic, deputat în primul Parlament: „Următoare etapă pentru Republica Moldova independentă este intrarea în Uniunea Europeană. Totul depinde de alegerea pe care o vor face liber și nestingheriți cetățenii”
„Evenimentele de atunci demonstrau foarte clar că situația se mișca vertiginos spre destrămarea Uniunii Sovietice. Deputații din primul Parlament conștientizau extrem de bine acest lucru, iar Declarația de Independență a fost semnată de toți cei cu convingerea fermă că începe o nouă etapă istorică - revenirea în spațiul românesc și restabilirea dreptății istorice. Atunci credeam că acest document va fi o poartă spre adevăr și reîntregire națională.
Credeam că totul va fi repede, însă situația a fost de natură ca noi să continuăm drumul pe calea independenței Republicii Moldova. Acest drum ar trebui să se termine cu prosperitate pentru cetățeni. Acum, următoare etapă pentru Republica Moldova independentă este aderarea la UE.
Aici pot fi accesate două căi: accederea din postura de stat independent, iar cea de-a doua soluție este unirea cu România. Și totul depinde de alegerea pe care o vor face liber și nestingheriți cetățenii Republicii Moldova. Numai ei pot să decidă care din aceste două căi de acces este valabil”.