Mărturii despre maestrul Nicolae Sulac, într-o carte lansată la Chișinău

Viața și activitatea lui Nicolae Sulac sunt readuse în atenția publicului într-o carte semnată de compozitorul Constantin Rusnac. Volumul „A rămas un cântec necântat” a fost lansat miercuri la Chișinău și reunește amintiri, mărturii și momente importante din cariera îndrăgitului interpret de muzică populară, transmite MOLDPRES.

Constantin Rusnac a menționat că ideea volumului a apărut după mai multe discuții despre Nicolae Sulac și după îndemnul lui Vladimir Beșleagă de a pune aceste amintiri pe hârtie. Pentru a scrie această carte, Rusnac a apelat la interviuri și mărturii, adunând materiale despre personalitatea și activitatea interpretului.


„Nicolae Sulac este o epocă. Este unul din cei mai mari cântăreți pe care i-am avut noi în muzica populară”, a declarat Constantin Rusnac.




Nicolae Sulac, una dintre vocile emblematice ale cântecului popular din Republica Moldova, s-a născut la 9 septembrie 1936, în satul Sadîc, raionul Cahul. Autodidact, și-a început cariera muzicală în 1956, ca solist al Capelei Corale „Doina” a Filarmonicii din Chișinău. Ulterior, a activat în orchestrele populare „Mugurel”, „Fluieraș” și „Lăutarii”, devenind cunoscut pentru interpretarea cântecului și a doinei populare.



Constantin Rusnac a evidențiat talentul deosebit al lui Nicolae Sulac, menționând că artistul avea calități vocale care i-ar fi permis să aibă o carieră de talie mondială, inclusiv în domeniul muzicii de operă.


„Dacă era să aibă o școală, era să fie un tenor de talie mondială. El cumpăra discuri, învăța ariile de operă”, a relatat Rusnac.




Cartea prezintă mai multe etape și episoade din viața lui Nicolae Sulac, inclusiv începuturile sale, întâlnirea cu muzicieni importanți și ascensiunea sa artistică. Autorul a subliniat, de asemenea, caracterul aparte al personalității lui Sulac și modul în care acesta privea succesul și munca. 


„Nu te culca pe lauri, dar lucrează mai departe. Asta era Sulac”, își amintește Constantin Rusnac.




Referindu-se la marele interpret și la repertoriul său, criticul literar Mihai Cimpoi l-a descris metaforic drept „o floare de dor și jale, răsărită cu Binecuvântarea lui Dumnezeu pe un plai atât de al nostru și atât de înstrăinat”. Cimpoi a subliniat că volumul a văzut lumina tiparului în cadrul Anului Constantin Rusnac și a fost primul cititor al cărții despre maestrul Nicolae Sulac.

În repertoriul lui Nicolae Sulac s-au regăsit melodii devenite îndrăgite de public, printre care „Ce frumos mai cântă cucul”, „Tinerețe, tinerețe”, „Foaie verde magheran”, „Când tata va veni”, „Floarea lui Sulac”, precum și doinele „Miorița”, „Doina de jale” și „În pădurea de la Prut”. 

Nicolae Sulac a decedat în 2003, însă vocea și creația sa continuă să facă parte din patrimoniul cultural și din memoria publicului.