Cronica ARHIVELOR // Eugeniu Coșeriu, savantul care a revoluționat studiul limbajului

Agenția Națională a Arhivelor aduce în atenția publicului personalitatea lui Eugeniu Coșeriu, unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului al XX-lea și fondatorul teoriei „lingvisticii integrale”. Prin cercetările sale, savantul a schimbat modul în care este studiat limbajul și a devenit o autoritate de referință în lingvistica romanică la nivel mondial.

Născut la 27 iulie 1921, în satul Mihăileni, județul interbelic Bălți (astăzi raionul Râșcani), Eugeniu Coșeriu și-a făcut studiile la Liceul de Băieți „Ion Creangă” din Bălți, iar ulterior și-a continuat formarea universitară și doctorală la Iași, Roma, Padova și Milano, în perioada 1939–1949.

În 1940, a plecat în Italia cu o bursă de studii și, după instaurarea regimului comunist, a ales să nu mai revină în Basarabia și România. Drumul exilului i-a deschis însă o carieră academică de excepție. Între anii 1950 și 1963 a predat la Universitatea din Montevideo, Uruguay, unde a fondat prima școală lingvistică din America de Sud. Ulterior, s-a stabilit în Germania, la Universitatea din Tübingen, unde a creat renumita „Școală de la Tübingen”, devenind una dintre cele mai respectate autorități în domeniul lingvisticii romanice.

Potrivit Agenției Naționale a Arhivelor, una dintre cele mai importante contribuții științifice ale lui Eugeniu Coșeriu este teoria potrivit căreia limbajul trebuie studiat pe trei niveluri interconectate: universal – capacitatea generală a omului de a vorbi, istoric – limba unei comunități și individual – actul concret al vorbirii sau textul. Această abordare a influențat profund cercetarea lingvistică modernă și continuă să fie un reper în studiile de specialitate.

De-a lungul activității sale, savantul a publicat peste 50 de volume, traduse în numeroase limbi de circulație internațională, contribuind la dezvoltarea cercetării în domeniul filosofiei limbajului și al lingvisticii.

După anul 1989, Eugeniu Coșeriu a revenit în mai multe rânduri în Republica Moldova și România, susținând conferințe la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Tot la Chișinău au fost publicate primele traduceri în limba română ale lucrărilor sale, la editurile Știința și ARC.

În semn de recunoaștere a contribuției sale excepționale la dezvoltarea științei limbajului, Biblioteca Municipală din Bălți și o stradă din Chișinău îi poartă numele, iar opera sa continuă să fie studiată și apreciată în mediul academic din întreaga lume.