Discursul Prim-ministrului Vasile Tofan la Conferința ONU privind schimbările climatice (COP31) 

Domnule Președinte,

Excelențele Voastre,

Doamnelor și domnilor,

Mulțumesc Președinției COP31, Președintelui Erdoğan și poporului Turciei pentru ospitalitatea cu care ne-au primit la Antalya.

În luna martie a acestui an, familiile din nordul Republicii Moldova au deschis robinetele, dar apa nu a curs.

Un atac rusesc asupra unei centrale hidroelectrice din Ucraina a provocat scurgerea de produse petroliere în aval, în râul Nistru - râul care traversează ambele țări. Timp de câteva zile, familiile care locuiesc de-a lungul râului au depins de livrările de apă potabilă.

Câteva luni mai târziu, urmăream același râu dintr-un alt motiv. După luni întregi de secetă, nivelul apei în principalul lac de acumulare de pe cursul superior al Nistrului era cu peste zece metri sub nivelul normal. Guvernul pe care îl conduc se pregătea pentru posibilitatea ca pompele de captare să nu mai aibă suficientă apă.

Pentru o țară mică precum Republica Moldova, consecințele războiului, ale schimbărilor climatice și ale degradării mediului nu se opresc la frontierele naționale. Nici răspunsul nostru nu se poate limita la aceste frontiere.

Aceste experiențe au reconfirmat și o lecție pe care am învățat-o în urma crizelor energetice succesive: securitatea noastră depinde de reziliență și de reducerea dependenței de resurse pe care nu le putem controla.

Și facem progrese.

Cu doar șase ani în urmă, sursele regenerabile asigurau aproximativ 3% din energia electrică a Republicii Moldova. Astăzi, această pondere se apropie de 30%.

Pentru o țară care s-a confruntat cu utilizarea energiei ca armă, fiecare kilowatt-oră pe care îl putem produce din propriile resurse solare și eoliene ne oferă puțin mai multă libertate.

Dar producerea unei cantități mai mari de energie curată este doar o parte a soluției. Trebuie să construim și infrastructura care să ne permită să o valorificăm pe deplin.

De aceea, investim în consolidarea interconexiunilor cu vecinii noștri europeni. În acest sens, Turcia este un partener important. O companie turcă va construi o nouă linie electrică care va conecta Bălți, din Republica Moldova, cu Suceava, din România, consolidând astfel accesul nostru la piața europeană a energiei electrice.

În același timp, investim în resursele naturale de care depind comunitățile noastre. Prin Programul național de împădurire, ne propunem să plantăm și să reabilităm aproximativ 145.000 de hectare de pădure până în anul 2032.

Toate aceste eforturi fac parte dintr-un angajament mai amplu. În cadrul Acordului de la Paris, Republica Moldova s-a angajat să reducă emisiile nete de gaze cu efect de seră cu 75% până în anul 2035, comparativ cu nivelul din 1990.

Tratăm acest angajament cu toată seriozitatea. Și suntem hotărâți să îl îndeplinim.

Dar hotărârea la nivel național nu va fi suficientă.

Acum doi ani, la COP29, la Baku, Președinta Maia Sandu a reamintit lumii o nedreptate fundamentală: țări precum Republica Moldova contribuie foarte puțin la emisiile globale, dar fermierii, familiile și comunitățile noastre plătesc deja un preț ridicat pentru schimbările climatice.

Investim propriile resurse, ne transformăm sectorul energetic, ne protejăm pădurile și ne adaptăm la schimbările climatice.

Dar și țările care dispun de cele mai mari resurse și care poartă cea mai mare responsabilitate istorică pentru emisii trebuie să își îndeplinească partea lor de responsabilitate. Finanțarea pentru climă trebuie să devină mai accesibilă, mai previzibilă și să ajungă la țările și comunitățile care au cea mai mare nevoie de ea.

Republica Moldova își îndeplinește partea sa de responsabilitate, în pofida provocărilor cu care ne confruntăm. Le cerem și celorlalți să dea dovadă de același angajament, pentru că nicio țară nu poate face față singură crizei climatice.

Vă mulțumesc.