VIDEO // Republica Moldova comemorează 77 de ani de la cea de-a doua operațiune de deportări. Maia Sandu: „Istoria se repetă sub ochii noștri. Ce a făcut odată puterea sovietică le face Rusia lui Putin, azi, ucrainenilor și va face oricărui popor dacă va fi lăsată”

Conducerea Republicii Moldova, alături de supraviețuitori ai represiunilor politice și de zeci de cetățeni, a adus astăzi un omagiu victimelor celui de-al doilea val de deportări staliniste din Basarabia. Mitingul de comemorare a 77 de ani de la tragicele evenimente din iulie 1949 s-a desfășurat în scuarul Gării Feroviare din Chișinău, la Monumentul „Trenul Durerii”, comunică MOLDPRES.

În discursul său, șefa statului a evocat drama a zeci de mii de oameni.


„Întrebarea care ne macină an de an, când comemorăm victimele deportărilor, este: de ce a trecut Moldova printr-o suferință atât de nedreaptă? Reprezentam vreun pericol? Nu. Bunicii noștri erau oameni gospodari și dornici să își cânte doinele, să își sărbătorească nunțile și să își plângă morții în voia lor. Anume această verticalitate identitară deranja puterea sovietică. Ei voiau ca toți să stea în genunchi. Regimul sovietic nu suporta identitatea popoarelor. Și operațiunile de deportare nu au fost un episod accidental. Erau crime planificate în cele mai mici detalii, cu calendare de execuție și cu scopul de a distruge orice formă de rezistență” a declarat șefa statului


Președinta Sandu a subliniat că verticalitatea acestor oameni a fost percepută ca o amenințare de către regimul sovietic, iar pedeapsa aplicată a fost una cumplită.


„Avem responsabilitatea istorică nu doar în fața neamului nostru, ci și în fața întregii Europe, să spunem: aceasta este fața adevărată a regimului sovietic. Iar istoria se repetă sub ochii noștri. Ce a făcut odată puterea sovietică le face Rusia lui Putin, azi, ucrainenilor, și va face oricărui popor dacă va fi lăsată. Nu există alt motiv. Rusia ucide oameni nevinovați, îi deportează și îi înfometează, pur și simplu, pentru că poate. Tocmai de aceea, solidaritatea noastră nu este opțională. Trebuie să ajutăm Ucraina. Cum putem și să convingem Europa să ajute Ucraina fără încetare, pentru ca Rusia să fie oprită și să nu mai poată face rău niciunui popor. Acum 77 de ani, noaptea, copii mici, bătrâni, femei și bărbați au fost luați din casele lor, cu arma la tâmplă, și urcați în vagoane de vite. Noi suntem urmașii acestor oameni. Le-au luat casele, dar ei și-au construit case acolo unde au ajuns, pentru că bunicii noștri știau că o casă trebuie construită cu mâinile proprii, nu furată mișelește. Au vrut să le ia numele, memoria, împușcându-i fără motiv și aruncându-i în gropi comune. Dar numele lor a fost mai puternic și au avut grijă, o viață întreagă, să transmită memoria și numele copiilor, care l-au dus mai departe către copiii lor, iar azi noi suntem aici, purtând amintirea și numele lor. Au vrut să le ia limba și identitatea. Însă ei le-au păstrat prin cântec, prin credință, prin hore, doine și bocete de jale, iar noi, azi, chiar dacă suntem îndurerați de chinurile prin care au trecut, avem limbă și avem identitate și, de fiecare dată când au încercat din nou să ni le distrugă, le-am apărat. Au vrut să le ia demnitatea, punându-i în condiții inumane, batjocorindu-i, însă ocupația sovietică nu avea cum să știe că un om care și-a trăit toată viața în demnitate își poate pierde viața, dar nu și demnitatea. Acestea sunt lecțiile pe care le-a învățat neamul nostru. Unii mai rătăciți din țara noastră încă nu le-au învățat, ridică în slăvi călăul strămoșilor lor. Însă nu despre ei merită să vorbim azi, ci despre familiile și comunitățile noastre puternice, care nu s-au lăsat înfrânte. Ne dorim ca acest popor să nu fie ridicat noaptea din casă și deportat, nici măcar cei care, azi, refuză să onoreze această memorie. Pentru că libertatea și pacea pe care le apărăm astăzi le apărăm pentru toți, iar demnitatea unui neam se măsoară și prin capacitatea de a-i proteja inclusiv pe cei care încă nu-i înțeleg istoria”, a menționat Maia Sandu.


Astăzi, în cadrul Festivalului de Film și Istorii de la Mereni, la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” vor fi organizate două evenimente. De la ora 13:15 va avea loc dezbaterea „Unitate prin memorie: integrarea Republicii Moldova în UE”, iar de la ora 15:45 va fi proiectat filmul „Anul Nou care n-a fost”.

Seara, începând cu ora 20:00, în Piața Marii Adunări Naționale, în fața expoziției „Teroarea de stat în Moldova sovietică. Amploare, victime și făptași”, va avea loc un concert-requiem susținut de Select Cvartet, dedicat victimelor regimului totalitar comunist.

Potrivit organizatorilor, evenimentele au drept scop readucerea în atenția publică a represiunilor comise de regimul comunist pe teritoriul actual al Republicii Moldova în perioada 1917–1989, inclusiv a deportărilor în masă organizate de autoritățile sovietice.

Programul comemorativ evocă atât deportarea din noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, când peste 18.000 de persoane au fost deportate în cadrul acțiunilor de „curățare” a teritoriilor ocupate de Uniunea Sovietică în urma Pactului Ribbentrop–Molotov, cât și deportările din 6–9 iulie 1949, considerate cea mai amplă operațiune de acest tip desfășurată pe teritoriul actual al Republicii Moldova.

În urma deportărilor din iulie 1949, peste 11.000 de familii, în total 35.796 de persoane, au fost ridicate și deportate forțat în regiunile îndepărtate ale Uniunii Sovietice. Printre acestea se numărau 11.889 de copii, 14.033 de femei și 9.864 de bărbați.

Totodată, anul acesta se împlinesc 80 de ani de la declanșarea foametei organizate din 1946–1947, una dintre cele mai dramatice consecințe ale politicilor represive sovietice, comemorarea având rolul de a păstra vie memoria victimelor și de a contribui la consolidarea culturii memoriei istorice.