Cronica ARHIVELOR // Ion Hîncu, arheologul care a contribuit la descoperirea patrimoniului medieval al R. Moldova

Agenția Națională a Arhivelor aduce în atenția publicului personalitatea lui Ion Hîncu, unul dintre cei mai importanți cercetători ai patrimoniului arheologic medieval din Republica Moldova. Prin cercetările sale și prin contribuțiile la studierea civilizației medievale timpurii din spațiul pruto-nistrean, Ion Hîncu a marcat dezvoltarea arheologiei și istoriografiei naționale.

Născut la 28 iulie 1931, în satul Mateuți, raionul Rezina, Ion Hîncu și-a dedicat activitatea cercetării vestigiilor medievale, conducând numeroase șantiere arheologice în Republica Moldova. Printre cele mai importante se numără cele de la Lucașeuca, Pohorniceni-Petruha, Brănești, Tighina, Costești-Stânca, Giurgiulești și Orheiul Vechi, însă cercetările desfășurate la Hansca, în perioada 1964–1977, sunt considerate unele dintre cele mai valoroase din cariera sa. Totodată, a participat la săpături arheologice la Alcedar, Echimăuți, Cetatea Albă, Bocani și în alte situri din Republica Moldova și Ucraina.

Potrivit Agenției Naționale a Arhivelor, în anul 1977, în urma unor denunțuri cu caracter politic, Ion Hîncu a fost acuzat de naționalism, antislavism și promovarea unor poziții considerate „antiștiințifice” de regimul sovietic. El a fost înlăturat din funcție, i s-a interzis să studieze Evul Mediu timpuriu și să continue cercetările arheologice, iar monografia sa, „Populația și cultura Moldovei în secolele X–XIV”, a fost retrasă din tipar în 1978 și interzisă, fiind publicată abia în anul 2016.

Abia după anul 1990, cercetătorul și-a putut relua activitatea științifică, după o întrerupere de 13 ani. El a devenit șef al Laboratorului Antichitate și Evul Mediu din cadrul Facultății de Istorie a Universității de Stat din Moldova, iar din 1993 a coordonat activitatea Complexului Muzeal Orheiul Vechi, funcții pe care le-a deținut până la sfârșitul vieții.

Moștenirea științifică a lui Ion Hîncu a fost valorificată de discipolii săi. Arheologul Gheorghe Postică a publicat în 2016 lucrările interzise ale cercetătorului, apreciind că acesta a fost primul doctor în arheologie din fosta RSS Moldovenească și unul dintre puținii savanți care, în perioada regimului sovietic, a avut curajul să susțină originea romanică a populației autohtone din spațiul pruto-nistrean, contrar doctrinei oficiale a vremii.

Totodată, activitatea și persecuțiile politice la care a fost supus Ion Hîncu au fost analizate și de arheologul Iurie Stamati, care i-a dedicat un capitol într-o lucrare consacrată relației dintre politică și arheologie în Moldova sovietică.

Ion Hîncu a decedat pe 24 mai 2003.