FOTO // Iulia Zencenko, refugiată din Odesa, a transformat durerea războiului într-o misiune de sprijin pentru femei

Războiul din Ucraina a schimbat destinul a milioane de oameni, obligându-i să-și părăsească locuințele și să-și reconstruiască viața în alte țări. Printre ei se numără și Iulia Zencenko din Odesa, care a ajuns la Chișinău în martie 2022 împreună cu fiul său. Din experiența personală de refugiată s-a născut însă o inițiativă de sprijin pentru alții. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru MOLDPRES, ea își spune povestea și vorbește despre cum a reușit să transforme propria experiență într-un proiect care ajută femeile refugiate să se integreze și să-și regăsească echilibrul într-o țară nouă.

Pe 16 martie 2022, viața Iuliei Zencenko s-a schimbat pentru totdeauna. În acea zi a ajuns la Chișinău împreună cu fiul ei de șapte ani, fugind din calea războiului la scară largă declanșat în Ucraina. 


„Am venit în Moldova doar pentru una-două săptămâni. Îmi doream pur și simplu să dorm puțin. În a doua lună de război, din cauza alarmelor aeriene constante și a stresului, eu și fiul meu aproape că nu mai dormeam. Am ajuns aici epuizați, speriați și fără să înțelegem ce va urma”, își amintește Iulia.


Pentru ea, Republica Moldova nu era complet necunoscută. Cu aproximativ douăzeci de ani înainte, venise aici pentru scurt timp împreună cu părinții să-și viziteze rudele. Dar revenirea din 2022 a fost cu totul diferită: nu mai era o vizită, ci o încercare de a găsi adăpost și liniște într-o perioadă de incertitudine totală. Iulia trăia într-o realitate complet nouă. Ea și fiul ei au fost găzduiți inițial în casa unor oameni necunoscuți, care le-au oferit adăpost în primele zile de refugiu.


„Am pierdut locul de muncă, reperele obișnuite și chiar sensul. Dar aveam un copil de șapte ani lângă mine și trebuia să găsesc zilnic puterea de a avea grijă de el - să-i creez un mediu sigur și liniștit, să mă gândesc la școală și la cum vom trăi mai departe... De atunci au trecut aproape patru ani. Iar în acest timp, Moldova a devenit pentru noi a doua casă”, povestește Iulia.




Pentru ucrainenii care au fugit din calea războiului, liniștea nu înseamnă uitare. Aproape fiecare refugiat are rude sau prieteni care au pierdut case, sănătate sau chiar viața. Războiul nu înseamnă doar orașe distruse și explozii. Înseamnă stres constant, tensiune psihologică, agravarea bolilor cronice, dificultăți financiare și o incertitudine permanentă. Chiar și aflați în altă țară, refugiații trăiesc această realitate împreună cu cei rămași acasă.


„Aici, în Moldova, copiii noștri au ceea ce astăzi pare un lux pentru multe familii din Ucraina: liniște. Nu aud bombardamente, nu fug noaptea în adăposturi, nu trăiesc în case reci, fără lumină și încălzire. Un moment mi-a rămas profund în memorie din ultimele luni trăite la Odesa. Mă plimbam prin parc și am auzit un băiețel care și-a întrebat mama, în timpul unei furtuni: „Mamă, e tunet sau ne bombardează din nou?” A spus-o calm, ca și cum ar fi fost o întrebare obișnuită. Tocmai această normalizare este, probabil, cel mai înfricoșător lucru. Pentru că războiul nu ar trebui să devină ceva obișnuit. Este cel mai teribil lucru care se poate întâmpla în viața unui om - un eveniment crud, nedrept și devastator, care schimbă pentru totdeauna destinele”, mărturisește Iulia, profund emoționată de parcă trăise din nou acele clipe de coșmar.




Durerea și destinul refugiaților au determinat-o pe Iulia să acționeze. Astfel a apărut organizația obștească Female Support Force (Forța de Sprijin pentru Femei), creată de femeile refugiate din Ucraina stabilite în Republica Moldova. Iulia Zencenko este cofondatoare și directoare executivă a organizației.


„Există o frază cunoscută: dacă îți este greu, începe să-i ajuți pe cei cărora le este și mai greu. Așa s-a întâmplat și cu noi. Am creat această organizație când am înțeles că multe dintre problemele refugiaților ucraineni pot fi văzute cu adevărat doar din interior. A fost pentru noi o modalitate de a ne recăpăta sensul și puterea de a merge mai departe”, afirmă Iulia.


Majoritatea ucrainenilor din Moldova beneficiază de protecție temporară - aproximativ 90 de mii de persoane - statut care oferă mai puține drepturi decât cetățenia, dar care permite accesul la servicii medicale, muncă și educație. Copiii frecventează grădinițe, școli și universități.




„Oferim consultații gratuite - juridice, psihologice, educaționale și sociale. Organizăm ateliere, traininguri și evenimente comunitare. Am creat și o rețea unică de mediatori de integrare în diferite regiuni ale țării, inclusiv în regiunea transnistreană. Integrarea nu se produce automat - este nevoie de timp, dorință și sprijinul societății gazdă. Apreciem deschiderea Ministerului Educației și Cercetării din Republica Moldova, cu care am semnat un Memorandum de colaborare pentru a facilita integrarea copiilor din Ucraina”, mai spune Iulia.


Refugiații continuă să se confrunte cu numeroase dificultăți: traumă psihologică, probleme economice, costuri ridicate ale chiriei și incertitudinea legată de statutul de protecție temporară după martie 2027. În același timp, viața merge mai departe. Muncă, copii, școală, prieteni, plimbări în parc. Mulți au început să simtă Moldova ca pe o casă, au îndrăgit bucătăria locală și își construiesc aici viitorul.


„Însă trăim în două realități: una aici, în prezent, și alta acolo, unde continuă războiul și unde a rămas o parte din inima noastră. Războiul m-a schimbat profund. A existat un punct fără întoarcere. Trăim cu o durere de fond care nu dispare. Moldova ne-a primit, iar aici încercăm să reconstruim sensul vieții. Fiul meu învață la o școală din Chișinău. Adaptarea nu a fost ușoară la început, dar în timp colegii l-au acceptat și și-a făcut prieteni”, povestește Iulia.




Iulia Zencenko s-a născut și a crescut la Odesa. A absolvit Universitatea Națională „I. Mecinikov”, obținând dublă calificare: manager și economist. Cariera ei în Ucraina s-a dezvoltat rapid. După ce s-a refugiat în Republica Moldova, experiența profesională a ajutat-o, dar direcția vieții sale s-a schimbat radical.


„Ne-a făcut războiul mai puternici? Poate că da. Dar nu este forța la care visează oamenii. Pentru că războiul nu a dispărut. El trăiește în noi - și ne-a schimbat pentru totdeauna”, spune Iulia.




Female Support Force a fost înregistrată oficial cu sprijinul UN Women. În doar doi ani de activitate, organizația a oferit sprijin direct pentru aproximativ 4.000 de refugiați, a acordat asistență juridică pentru circa 1.000 de persoane, a oferit suport psihologic pentru 500 de beneficiari și a sprijinit peste 100 de persoane prin intervenții educaționale. Female Support Force a contribuit, de asemenea, la propuneri și amendamente legislative privind integrarea refugiaților și regimul de protecție temporară.