Descoperă Moldova cu #MOLDPRES: Cum petrec moldovenii Paştele

Tradiții și obiceiuri de Paști. Cum petrec moldovenii această sărbătoare

Învierea Domnului sau Paștele este una din cele mai așteptate și mai respectate sărbători religioase care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos – Marele îndrumător al omenirii, considerat Fiul lui Dumnezeu. Paștele este sărbătoarea cea mai sfântă din calendarul creștin, urmată de Crăciun.

Pentru ortodocși, Paștele semnifică trecerea de la moarte la înviere și la viața veșnică. Viaţa şi moartea, învierea, poruncile lui Isus − exemplu sigur de urmat pentru toţi creştinii întru nemurire. În fiecare an, Sfintele Paști se sărbătorește primăvara.

Sărbătoarea Paștelui conține câteva etape îndelungate de pregătire a trupului și sufletului pentru întâlnirea și petrecerea acesteia. Sunt respectate un șir de obiceiuri care se practică în preajma acestei sărbători și care se desfășoară în Postul Mare timp de șapte săptămâni.

Pentru sărbătorile de Paști, creștinii vopsesc ouă roșii. Originea acestui obicei se pierde în negura vremurilor. Oul este considerat drept simbol universal al nașterii, în cazul religiei creștine este atribuit mai frecvent simbolului renașterii, al nemuririi, făcând parte și din simbolurile reînvierii naturii și vegetației.

Obiceiul de a înroși ouă de Paști l-au practicat strămoșii noști din timpurile cele mai vechi. La început ouăle erau vopsite numai în culoarea roșie, dar cu timpul au început să fie utilizate și alte culori. În vopsirea tradițională a ouălor de Paști se folosesc coloranți naturali: flori, frunze, fructe și coji de copaci. Spre regret astăzi unele metode de vopsire cu coloranți s-au uitat, fiind înlocuiți cu cei chimici, dăunători sănătății. De rând cu vopsirea ouălor într-o singură culoare s-a practicat și se continuă încondeierea ouălor cu diverse motive decorative. Este important de menționat că acest obicei s-a transformat în prezent într-o adevărată artă.

În noaptea învierii, credincioşii merg la Biserică pentru slujba religioasă și sfințirea bucatelor de Paști. În coșul de Paști gospodinele pun ouă roșii, pască, bucate din carne, caș, etc. Alimentele aduse la biserică în această noapte sunt un simbol al reînvierii și al belșugului. În tradiția strămoșească era primit, ca întorcându-se de la biserică să păstreze focul aprins, aducând lumina în casă și gospodărie.

Ajunși acasă, înainte de a se așeza la masă creștinii se spală cu apă proaspătă în care se pun un ou roșu, unul alb și o monedă de argint „ca să fie curați, sănătoși, rumeni și bogați anul împrejur”.

Așezându-se la masă creștinii mănâncă din cele sfințite, nu înainte de a se saluta cu expresia „Hristos a Înviat!”, răspunsul fiind „Adevărat a Înviat!”. Masa de Paști se caracterizează prin bogăția bucatelor, ouă vopsite, pască etc. Tradițional, de Paști se servește mielul copt.

Sacrificarea mielului la această sărbătoare este preluată din practici precreștine, pentru a marca începutul perioadei de renovare a timpului. Mielul tăiat la sărbătoarea Paștelui, este identificat simbolic de creștini cu Iisus Hristos, prin care este reactualizată moartea sa fizică.

Pe vremuri la Paște, îndeosebi a doua și a treia zi, în multe sate se organizau jocuri, hora satului, unde veneau sătenii de toate vârstele. Tradițional în zilele de Paști la moldoveni era „datul în scrânciob”. Drept plată pentru această distracție erau ouăle roșii. Se credea că cine se dădea în scrânciob, aceluia îi vor crește roadele înalte și-i va merge bine tot anul. A doua zi de Paști se obișnuiește ca finii să se ducă la nași cu daruri: pască, cozonac, ouă roșii, dulciuri, etc..

În prezent, multe din tradițiile și obiceiurile strămoșești de Paște sunt valorificate atât în familiile moldovenilor, cât și în cadrul diverselor manifestații culturale, etnofolclorice.

Cozonac sau Pască? Care e diferenţa?

Diferențele dintre cozonac și pască, tradiționalele preparate de Paște, provin din istoria diferită a fiecăreia, una veche de mii de ani. Mai mult decât atât, cele două copturi sunt printre primele menționate în istoria gastronomică a ţării.

Care sunt diferențele dintre cozonac și pască? Printre primele preparate ale românilor menționate în istorie, cele două copturi au o vechime de mii de ani, originea lor mergând până în antichitate. Treptat, ele au ajuns să fie asociate cu marile sărbători creștine, mai ales cu cea a Învierii Domnului.

Printre primele preparate românești din istorie

Cozonacul și pasca sunt, într-un fel, „frate și soră” pe masa de Paște a românilor. Preparate în diferite moduri, ele au căpătat o dimensiune creștină, deși aspectul religios a fost prezent și pe vremea păgânismului ori a rămas prezent în iudaism, când vorbim de pască.

Primele copturi au apărut pe vremea egiptenilor antici - cărora le datorăm, între altele, și procedeul dospirii aluaturilor cu ajutorul drojdiilor - dar au cunoscut o dezvoltare deosebită în timpul grecilor și romanilor.

La ei întâlnim pentru prima oară acest „duet” cozonac-pască, folosit în ritualurile religioase.

Grecii antici pregăteau, pentru acele evenimente, ca ofrandă adusă zeilor ,„plakous” și „satura” – două copturi plate umplute cu brânză și stafide - asemănătoare cu pasca - sau cu nuci și miere, precum cozonacul.

Romanii, în schimb, pregăteau „libum” - un cozonac de formă dreptunghiulară, hărăzit zeilor - și „placenta”, cu formă rotundă, cu brânză, din care la noi a ajuns un alt termen: „plăcintă”, potrivit gastroart.ro.

Cele două au făcut „transferul” către lumea creștină, atât la Roma, cât și în Constantinopol, deopotrivă.

Într-un document aflat în arhivele Patriarhiei Ecumenice, apare o mențiune interesantă pentru noi, românii.

În urmă cu o mie de ani, pe când încă mai era în picioare Mitropolia Vicinei - acum scufundată, după câte se pare, în apropiere de Călărași – o delegație de la nord de Dunăre a venit cu cu daruri la patriarhul Bizanțului, cu prilejul Sărbătorilor Pascale din acel an.

Reprezentanții valahilor au adus cu ei, între altele, o „placenta” cu „brândza”, adică, cel mai probabil, o pască cu brânză.

Este, de altfel, una dintre primele consemnări pe care le avem despre ce se gătea în teritoriile românești, înainte de întemeierea statelor medievale românești.

Pasca și cozonacul, folosite în ritualuri religioase

Pasca - în ebraică „mața” - se face dintr-un aluat nedospit, obținut dintr-un amestec de apă și una din cele cinci cereale: grâu, secară, orz, ovăz sau alac.

În tradiția evreiască pasca - adică azima - e poreclita „pâinea săracilor”, din cauza faptului că evreii săraci continuau s-o mănânce și după Paște.

„Cartea Exodului” din Vechiul Testament povestește că evreii au plecat în mare grabă din Egipt și n-au avut timp să-și pregătească pâine dospită. În amintirea acestui eveniment, ei mănâncă timp de opt zile numai pască-azimă în loc de pâinea dospită obișnuită

Cu timpul, această pască simplă, nedospită, fără umplutură sau arome, s-a transformat într-un preparat tradițional foarte gustos, având la bază aluat de cozonac, brânză de vaci, stafide și arome.

Tradiția pascală creștină de a consuma miel și pască provine de la obiceiul evreiesc de a mânca mielul alături de pâine nedospită (azimă) și ierburi amare, în amintirea greutăților pe care au trebuit să le înfrunte evreii din cauza robiei egiptene.

Atât carnea de miel, cât și pasca frântă sau vinul roșu au devenit simboluri creștine ale sacrificiului lui Iisus, care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor omenirii.

Preparată în ajunul Învierii, pasca se coace în Vinerea Mare sau în Sâmbăta Mare, iar forma ei amintește de scutecele pruncului Iisus Hristos.

Dar forma a suferit treptat modificări, de la clasica formă rotundă, cu tradiționalele sucituri și împletituri pe margini, la forme dreptunghiulare sau pătrate, împodobite cu steluțe sau alte simboluri pascale: iepurași, mieluți din aluat simplu sau colorat.

Pe lângă pască, din același aluat dospit se mai fac și alte copturi, precum babe, moși, colaci, cozonaci rotunzi sau lunguieți, forma simbolizând locul în care a fost îngropat Iisus, scrie dincolodevarfcom.wordpress.com.

Pasca se duce la biserică pentru a fi sfințită la slujba de Înviere, urmând ca în prima zi de Paște să se consume. Tradiția spune că cei care vor mânca pască sfințită vor fi feriți de boli tot anul.

Totuși, simbolul cel mai des folosit pentru decorarea păștii a rămas crucea, ea amintind de momentul răstignirii Mântuitorului.

Pe de altă parte, dicționarele românești mai vechi definesc cozonacul ca fiind „o pâine“ făcută din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr etc..

După anul 1960, în comunism, dicționarele menționează cozonacul ca fiind „ o prăjitură“ din aluat dospit etc., și numai rar este menționat ca fiind „un produs alimentar“ din aluat dospit, frământat cu lapte, ouă, unt, zahăr și mirodenii.

Aceleași dicționare stabilesc că prăjitura este un produs de patiserie, consumat de obicei ca desert, care se face din aceleași ingrediente indicate la cozonac, iar pâinea este un aliment de bază al omului sau produs alimentar realizat, ca și cozonacul, din aluat și diverse ingrediente, dospit și copt în cuptor, potrivit europafm.ro.

Prima mențiune a cozonacului pe teritoriul țării noastre se regăsește la 1695, în Cartea de bucate de la Cluj, practic prima de profil apărută în regiunile istorice ale României. Nu există în acel volum o rețetă dedicată, dar cozonacul apare ca înlocuitor pentru pâine în diferite rețete.

Cor. Lilia Grubîi Foto. Mihai Vengher