Cântărețul Nicolae Sulac ar fi împlinit 85 de ani

Chişinău, 9 sep. /MOLDPRES/. Regretatul cântăreţ de muzică populară Nicolae Sulac, Artist al Poporului, cavaler al „Ordinului Republicii” şi laureat al Premiului de Stat, fost solist al Orchestrei de muzică populară ”Lăutarii”, considerat ”rapsod al neamului”, ar fi împlinit astăzi 85 de ani, informează MOLDPRES.
S-a născut în 1936 în satul Sadâc, județul Cahul, în prezent raionul Cantemir. Copilăria şi-a petrecut-o într-un orfelinat. Tot acolo au ajuns sora Elena şi fratele Ion. 
Autodidact. A debutat în calitate de solist al Capelei Corale „Doina” a Filarmonicii din Chișinău (1959-1960). A fost solist al Orchestrei Cinematografului „Chișinău” condusă de maestrul Isidor Burdin (1960-1961), în orchestrele „Mugurel” (1961-1965), „Fluieraș” (1965-1970) și „Lăutarii” (1970-1986) ale Filarmonicii din Chișinău.
A cântat în spectacolele „Crai nou” de C. Porumbescu, „Moș Ciocilan” și „Noaptea Sfântului Gheorghe” de T. Flondor. A fost solist în Orchestra Ansamblului „Joc”, cu care a avut turnee prin Moldova, fostele republici sovietice, Finlanda, Franța, Germania, Iugoslavia, Polonia ș. a. Pentru a-și completa repertoriul, aduna de prin satele Moldovei cele mai frumoase creații populare. A înregistrat la Radio Chișinău peste 100 de cântece folclorice. El însuși a compus cântece, majoritatea fiind incluse în Fonoteca de Aur a Republicii Moldova. Printre acestea se numără: „Într-o iarnă, lungă, grea”, „Tinereţe, tinereţe”, „Doina mea în codru-i scrisă”, „Puii cucului”, „Ce frumos mai cântă cucul”, „Balada Mioriţa”, „Foaie verde cinci chiperi”, „Foaie verde matostat”, „Frumoase-s nunţile-n colhoz”, „Sunt din plaiuri moldovene”, „Mamă, mamă, dor de mamă”, „În Moldova m-am născut”, „Nistrule, ce curgi la vale”, „Foaie verde grâu mărunt” și multe altele.
În amintirea lui, mai mulţi interpreţi au alcătuit cântece legate de numele Sulac, precum: Ion Dolănescu – „Plânge Basarabia, c-a pierdut o mare stea: o floare de liliac, pe Nicolae Sulac”; Arsenie Botnaru – „Visul lui Sulac”, Nicolae Ciubotaru „Frumuseţea va trăi, cât Sulac s-ar auzi”, Ion Florea – „Sulac mi-a fost alinare”, Alexandru Lozanciuc – „Mi-aduc aminte vorba lui Sulac”. A colaborat cu Isidor Burdin, Serghei Lunchevici, Vasile Goia, Dumitru Blajinu, Nicolae Botgros, Ion Dascăl, Petre Zaharia, Ilie Bratu, Petrică Sîrbu, Leonid Moşanu, Constantin Baranovschi ş.a.  Și-a încercat talentul și în proză. În 1997, la Editura ”Știința” i-a apărut cartea de nuvele ”Vorbă lungă, bogăția omului”. 
În 1964 i se conferă titlul „Artist Emerit”, în 1967 –  cel de „Artist al Poporului” din R. Moldova și  în 1989 – cel de ”Artist al Poporului din URSS”. În 1982 i-a fost acordat Premiul de Stat, iar în 1992 - „Ordinul Republicii”. S-a stins din viață la 8 aprilie 2003, la Chișinău, la vârsta de 66 de ani.
Regretatul cineast și scriitor Emil Loteanu afirma că ”Nicolae Sulac nu știa cine este Nicolae Sulac, el aparținea unui timp, unei epoci, unui popor... Când cântă Nicolae Sulac, noi regenerăm cu toții... ”.  În context, regretatul scriitor Andrei Strâmbeanu a subliniat că Nicolae Sulac a înscris o pagină nouă în folclorul românesc, iar fostul director al Filarmonicii Naţionale, Mihail Murzac a remarcat că distinsul interpret este o legendă vie a neamului nostru.
În prezent, numele său îl poartă Palatul Naţional din Chişinău (din 2012), un festival naţional de muzică al tinerilor interpreţi de folclor, Şcoala de muzică din oraşul Floreşti şi Liceul Teoretic cu profil de arte din capitală.