Misterul din spatele romanului „Temă pentru acasă”. Destăinurile muzeografei de la Țîpova

„În vara anului 2007 am murit”, scria scriitorul Nicolae Dabija în prefața romanului „Tema pentru acasă”. De aici pornește și povestea despre felul în care a apărut cartea. Autorul povestește că, după ce a căzut de pe o stâncă în apropierea Mănăstirii Țipova și s-a aflat între viață și moarte, i s-a arătat întreaga carte, pe care ulterior a scris-o. Dabija spunea că le datorează romanul unor oameni necunoscuți care l-ar fi încurajat și l-ar fi ajutat să revină la viață. Cine erau acești oameni și ce s-a întâmplat în acele momente relatează, pentru MOLDPRES, muzeografa Complexului Muzeal Țipova, Ludmila Iftodi.


„În vara anului 2007 am murit. Era luna când împlineam 59 de ani. Căzusem de pe o stâncă din preajma mănăstirii Ţipova de lângă râul Nistru. Şi atunci, în acele clipe dintre viaţă şi moarte, iar mai exact, dintre moarte şi viaţă, mi s-a arătat această carte: mai întâi am văzut-o − toată! – în câteva fracţiuni de secundă, apoi, pe măsură ce trecea timp, aceasta mi se dezvăluia filă cu filă, frază cu frază, cuvânt cu cuvânt, în toată dimensiunea ei. În acele clipe de la fundul prăpastiei am văzut, ca în lumina unui reflector, nişte bărbaţi, femei şi copii adunaţi în preajma mea, ca să mă încurajeze, ca să mă susţină, ca să-mi întindă mâna şi să mă ridice din bezna în care mă prăbuşisem: erau fiinţe necunoscute, care au revenit ulterior, la fel de vag, şi-n sala de operaţii, şi pe pat de convalescenţă, să-mi povestească, dar nu în cuvinte, ci mai degrabă cu ajutorul unor imagini, naraţiunea care urmează. Ea mi s-a arătat într-un fel ca o amintire din viaţa altcuiva, ca o developare a unor evenimente ce au avut loc cu mult înainte de naşterea mea, ca o răzbunare, ca o îndeplinire a unor obligaţii. Scrierea cărţii le-o datorez acelor necunoscuţi care m-au readus la viaţă. Ea este a lor”, scria autorul în prefața romanului.


Potrivit muzeografei Ludmila Iftodi, în momentul în care Nicolae Dabija a căzut, în apropiere se afla un grup de persoane care practica metode de tratament netradițional. Unul dintre membrii grupului s-ar fi apropiat de scriitor și ar fi încercat să-i acorde ajutor înainte de sosirea asistentei medicale din sat.


„În ziua respectivă, când domnul Nicolae Dabija a căzut, un membru al grupului care se afla în zonă s-a apropiat de el și a încercat să-l ajute printr-o metodă de tratament netradițională, despre care spunea că transmite energie. Avea un șoc foarte puternic, iar până a reușit să ajungă sora medicală din sat și să-i acorde primul ajutor, această intervenție l-ar fi ajutat să-și mai amelioreze starea”, a declarat pentru MOLDPRES, muzeografa Ludmila Iftodi.




Muzeografa explică cine erau oamenii care se aflau la Țipova și ce fel de practici desfășurau acolo. 


„La Țipova venea un grup de aproximativ 40 de persoane, în mare parte din Ucraina, inclusiv din zona Kievului, care practicau metode de tratament netradițional. Printre ei erau și medici cu studii medicale, însă metodele pe care le aplicau erau diferite de cele ale medicinei tradiționale și se bazau pe rugăciune, post, alimentație și diverse practici pe care ei le considerau terapeutice. Veneau pentru perioade de câteva zile, se instalau în sat, iar activitățile începeau de obicei dimineața, la răsăritul soarelui, și continuau seara, la apus, când făceau rugăciuni și diferite ritualuri. Din câte am înțeles, ei studiau aceste metode și în cadrul unor lecții teoretice, aveau caiete cu scheme și desene ale corpului omenesc, după care făceau partea practică la Țipova. Unii dintre ei spuneau că, printr-o muncă îndelungată și prin aceste practici, puteau ajunge să-și dezvolte anumite capacități de percepție și chiar premoniție”, spune muzeografa despre cei care l-au salvat pe scriitor.




Mărturia Ludmilei Iftodi capătă o altă semnificație după apariția romanului, când aceasta a făcut legătura între accidentul de la Țipova și cele relatate de Nicolae Dabija în prefață. 


„Când a apărut cartea lui Nicolae Dabija, mi-am amintit de cele întâmplate la Țipova. În prefață, el scria că, aflându-se între viață și moarte, a văzut întreaga carte, ca într-o revelație. La început m-am gândit că poate este doar o formulare literară, o modalitate de a prezenta și de a promova cartea. Am fost la o prezentare de carte și l-am întrebat direct pe domnul Dabija despre acel incident și oamenii care i-au oferit ajutor, el confirmase totul. Atunci am făcut din nou legătura cu accidentul de la Țipova și cu ceea ce scrisese în prefața romanului”, a menționat Ludmila Iftodi.




În 2009, muzeografa a avut o nouă discuție cu Nicolae Dabija, de această dată chiar la Țipova. Ea spune că l-a rugat să-i povestească despre accident și să-i arate locul în care căzuse. 


„În 2009, la Țipova a avut loc o slujbă arhierească, iar Nicolae Dabija fusese chemat de mitropolit. Cu acea ocazie, l-am rugat să-mi povestească ce se întâmplase în ziua accidentului, pentru că voiam să înțeleg exact cum s-au petrecut lucrurile. Mi-a spus să mergem la locul unde căzuse ca să-și amintească de cele întâmplate. Atunci mi-a confirmat că își amintea și de omul care s-a apropiat de el în acele momente. Acesta i-ar fi citit de șapte ori rugăciunea „Tatăl nostru”, iar, potrivit celor povestite, după aceea lui Nicolae Dabija începea să-i fie mai bine”, a mai adăugat muzeografa.


Romanul „Tema pentru acasă”, publicat în 2009, este una dintre cele mai cunoscute opere în proză ale lui Nicolae Dabija. Cartea urmărește povestea de dragoste dintre profesorul de literatură Mihai Ulmu și fosta sa elevă Maria Răzeșu, pe fundalul represiunilor sovietice, al deportărilor și al Gulagului. După ce este acuzat de autorități că ar fi schimbat portretul lui Stalin cu cel al lui Mihai Eminescu, profesorul ajunge în Gulag, iar povestea celor doi se desfășoară într-un spațiu dominat de frică, suferință și lipsa libertății. Romanul a fost tradus în mai multe limbi și a cunoscut mai multe ediții, fiind considerat una dintre lucrările reprezentative ale scriitorului.

Nicolae Dabija (1948–2021) a fost poet, scriitor, eseist, publicist și istoric literar din Republica Moldova. A semnat peste 100 de volume de poezie, eseu și publicistică și a fost laureat al mai multor premii literare importante din Republica Moldova și România. „Tema pentru acasă” a fost primul său roman și i-a adus o largă recunoaștere, inclusiv prin traducerea în mai multe limbi.