Corriere della Sera: După o pace nedreaptă în Ucraina, am putea avea doar cinci ani până la următorul război

Există condițiile necesare, atât din punct de vedere militar, cât și geopolitic/diplomatic, pentru o pace „bună” în Ucraina, adică o pace justă care să restabilească principiile dreptului internațional? Probabil că nu. Donald Trump gestionează o situație deja tragică și disperată, creată de mulți alții înaintea lui, într-un mod haotic, ambiguu și tulburător: guvernele europene din ultimii douăzeci de ani (conduse de Angela Merkel) au fost supuse lui Putin, iar trei președinți americani (Bush, Obama și Biden) nu au reușit să oprească agresiunea rusă, comentează cotidianul italian Corriere della Sera, citat de digi24.ro și MOLDPRES.

Dacă pornim de la această observație realistă – un armistițiu, o pace temporară, dacă va vedea vreodată lumina zilei, se va baza pe concesii substanțiale față de agresor – atunci trebuie să ne pregătim pentru consecințe: adică pentru planurile viitoare ale lui Putin. Dacă va realiza măcar jumătate din ceea ce pretinde că dorește, expansionismul rus s-ar putea îndrepta în altă parte. Iar noi ce facem pentru a ne apăra?

Iată trei subiecte. Primul este scenariul agresiunii iminente, așa cum este discutat atât de ruși, cât și de cei care ar trebui să apere Europa. Al doilea este o știre relatată de corespondentul Corriere della Sera la Paris, Stefano Montefiori, și descrie groaza stârnită de cuvintele unui general francez privind sacrificiile umane care ar putea deveni necesare pentru autoapărare. Al treilea este modelul rusesc pentru construirea într-un timp scurt a unei industrii eficiente a dronelor: un studiu de caz, atunci când tehnologia este singura speranță pentru protejarea unei Europe pacifiste.

Primul punct. În iunie 2025, secretarul general al NATO, Mark Rutte, vorbind la think-tank Chatham House, a lansat acest avertisment: „În termen de cinci ani, Rusia ar putea fi gata să folosească forța militară împotriva noastră”. Occidentul este constrâns să se confrunte cu un „viitor cunoscut”, adică un scenariu de război care intră acum în domeniul planificării concrete.

Moscova îl ia în considerare, generalii săi îl discută deschis și se pregătesc. Să începem de aici: ceea ce unii resping drept paranoia occidentală (sau mai rău, un scenariu alimentat de forțele beligerante de pe plan intern) este de fapt o lectură care găsește o confirmare solidă.

Analiștii Florence Gaub și Andrew Monaghan, într-un eseu recent intitulat „Cum vede Rusia următorul război” (Ideile lui Engelsberg), subliniază că Moscova este departe de a considera războiul o eventualitate extremă, dimpotrivă, îl prevede ca pe o expresie a unui conflict total pe termen lung. Moscova are în vedere nu doar operațiunile limitate sau „speciale”, ci și un posibil război continental sau la scară largă împotriva coaliției occidentale, adică împotriva NATO în sine sau a aliaților săi. După cum scriu Gaub și Monaghan, obiectivul rus ar putea cuprinde întregul teatru european, doctrina necesitând „mobilizarea tuturor resurselor fizice și spirituale ale statului”.

Capacitatea Occidentului de a-l înțelege pe Putin și de a-i prezice mișcările a eșuat sistematic în trecut: Bush nu a reușit să înțeleagă gravitatea războiului împotriva Georgiei (2008), Obama a făcut aceeași greșeală cu Crimeea (2014), iar Biden, în februarie 2022, era atât de preocupat să se asigure că „nu există nicio implicare directă a SUA sau a NATO”, încât mesajul său a fost luat ca undă verde.

Europenii, cu germanii în frunte, au continuat (și continuă parțial) să facă afaceri cu Putin și să-i finanțeze războaiele. Lista neînțelegerilor occidentale trebuie să includă Siria (unde Putin l-a batjocorit pe Obama); capacitatea Moscovei de a rezista regimului de sancțiuni; sau iluzia că Xi Jinping dorea să joace un rol de pacificator.

Astăzi, confruntați cu o pace precară în Ucraina, ce vor face europenii în afară de a protesta față de concesiile făcute lui Putin? Gaub și Monaghan spun că există riscul ca Occidentul să se fixeze pe cele mai evidente scenarii - o invazie rusă a țărilor baltice în termen de 36 până la 60 de ore, atacuri masive cu drone - și să ajungă să excludă alternativele. „Există un risc real ca consensul consolidat în jurul «viitorului cunoscut» al unei invazii rusești a țărilor baltice să devină o ortodoxie care ne face să ignorăm toate celelalte posibilități”, scriu ei. În schimb, doctrina militară a Moscovei elaborează în mod deschis scenarii de războaie care se extind pe întregul continent (și posibil în Indo-Pacific, cu China și Taiwan).

În Europa, chiar și în țările cu tradiție militară, subiectul apărării stârnește respingere, îndoială și panică. Acum câteva zile, generalul Fabien Mandon, șeful Statului Major al Armatei Franceze, a declarat în fața unui congres al primarilor: „Franța trebuie să fie pregătită să accepte pierderea fiilor săi, suferința economică, pentru că asta implică apărarea”. Comandantul armatei a criticat lipsa „tăriei de a fi pregătiți să ne sacrificăm pentru a apăra ceea ce suntem”. Cuvintele sale au stârnit un asemenea val de indignare politică și mediatică, încât purtătoarea de cuvânt a guvernului a trebuit să clarifice: „Vorbea despre soldați. Iar fiii noștri nu vor merge să lupte și să moară în Ucraina”.

Poate că nu ne așteptam la o astfel de psihodramă în cea de-a Cincea Republică fondată de un general (Charles de Gaulle), mândru de forța sa nucleară și până de curând hotărâtă să fie polițistul Africii francofone. Cu toate acestea în Franța - ca de altfel în multe state europene - predomină o cultură a dezarmării, înrădăcinată în anii de după sfârșitul Războiului Rece, care a transformat conceptul de armată dintr-un factor de descurajare esențial într-un „rău necesar” care trebuie redus la minimum. Generalul Mandon a amintit pur și simplu realitatea unei țări expuse riscului de agresiune, explicând că apărarea nu înseamnă doar bugetare și că este vorba și despre sacrificiu uman și mobilizare colectivă. Numai că în Europa, acest lucru este un tabu.

De cealaltă parte a Rinului, cancelarul Merz, care a îndrăznit să propună reinstaurarea serviciului militar obligatoriu, se confruntă cu revolta partenerilor săi social-democrați.

Afacerea franceză scoate în evidență două probleme. Ruptura dintre elita militară și opinia publică: generalul știe că războiul este o posibilitate reală, i-a fost destul să citească doctrinele explicite ale Rusiei și discursurile lui Putin, în timp ce societatea civilă franceză nu crede acest lucru și reacționează cu consternare. Cealaltă problemă constă în întârzierea restructurării industriei de apărare și a mobilizării politice. Este firesc ca francezii să nu vrea să ia în considerare pierderea propriilor fii, o eventualitate tragică, iar refuzul lor este de înțeles; numai că în același timp sunt gata să iasă în stradă și să-și paralizeze țara doar pentru a nu se pensiona câțiva ani mai târziu... (Ce legătură au pensiile cu asta? Au: asistența socială pare acum singura valoare sacră).

Situația din Franța este un avertisment: Europa are dreptate să vrea să evite războiul, însă singura modalitate de a opri Rusia este consolidarea descurajării. Acest lucru necesită pregătire, investiții și efort.

Industria rusă a dronelor oferă o lecție valoroasă Occidentului. Ne amintim cu toții că la începutul invaziei din februarie 2022, armata rusă a fost umilită de rezistența ucraineană, iar generalii lui Putin au dat dovadă de o ineficiență și o incompetență dezastruoase. Dar, după aproape patru ani și numeroase concedieri, au făcut progrese.

Tim Lister și Kostya Gak de la CNN au produs recent un raport despre Centrul Rubicon pentru Tehnologii Avansate fără Pilot, înființat în august 2024 la instigarea ministrului rus al Apărării, Andrei Belousov. Este simultan o unitate de luptă, un start-up și un centru de cercetare și dezvoltare. Integrează infanteriști care operează drone; sprijin logistic; și inovație industrială. Ce putem învăța de la Rubicon? Integrarea strânsă între cercetare, industrie și trupe: scurtarea lanțului de aprovizionare; tot ceea ce este conceput în laborator ajunge rapid pe teren. Un rol proactiv în accelerarea automatizării conflictelor: rușii pariază că „mașinăria” (drone, sisteme autonome, colectarea datelor) va reduce povara omului, însă va crește ritmul războiului.

Pentru Occident, calea de ieșire este reînarmarea „inteligentă”. Producție tehnologică, robotizare, sisteme inteligente, senzori, logistică 4.0. Având în vedere că resursele umane sunt limitate atât din motive demografice, cât și culturale, pe front omul trebuie să treacă pe plan secund, în timp ce mașina se află pe primul loc.

Forțele occidentale sunt încă prea înrădăcinate în modelele Războiului Rece: prea scumpe, prea complexe, prea lente.

Dacă într-adevăr Rusia este gata să folosească forța în termen de cinci ani, așa cum indică doctrinele și pregătirile sale strategice, întrebarea nu este dacă vom lupta - ci dacă vom putea face acest lucru pregătiți, cu mijloace adecvate, strategii credibile și cu o voință politică pe măsură, conchide Corriere della Sera.