Expoziția „Teroarea de stat în Moldova sovietică. Amploare, victime și făptași”, inaugurată în PMAN. Igor Grosu: „Memoria acestor tragedii este o ancoră care trebuie să ne amintească la ce pot duce regimurile autoritare”

Cea de-a patra ediție a Expoziției de vagoane „Teroarea de stat în Moldova sovietică. Amploare, victime și făptași” a fost inaugurată astăzi în Piața Marii Adunări Naționale. Expoziția reconstituie, prin documente, fotografii, obiecte de epocă și mărturii, suferința familiilor deportate și memoria celor care au trecut prin experiența terorii de stat sovietice, informează MOLDPRES.

 


Expoziția va putea fi vizitată până pe 6 iulie, în intervalul orar 09:00 - 21:00. Ediția din acest an are o semnificație aparte, fiind organizată în contextul marcării a 85 de ani de la primele deportări staliniste. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, mii de oameni au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan, în vagoane pentru vite, în cadrul uneia dintre cele mai tragice operațiuni represive ale regimului totalitar sovietic.

Expoziția „Teroarea de stat în Moldova sovietică. Amploare, victime și făptași” reconstituie suferința familiilor deportate nu numai din Basarabia, dar și din stânga Nistrului (Marea Teroare în RASS Moldovenească, 1937-1938) și transcede perioada stalinistă, prin evocarea represiunii și rezistenței în anii 1953-1989. Mai mult, expoziția este concepută în așa fel încât include și foametea din anii 1946-1947 ca o metoda a terorii de stat sovietice in Basarabia și teritoriul din stânga Nistrului.

Prezent la inaugurarea Expoziției, președintele Parlamentului, Igor Grosu, a declarat că memoria acestor tragedii este o ancoră care trebuie să ne amintească de fiecare dată la ce pot duce regimurile autoritare, criminale.


„Este o aniversare tristă, întrucât comemorăm, ne amintim de buneii și străbuneii noștri care au trecut prin acest calvar. Mulți dintre ei nu s-au mai întors. Cei care s-au întors poartă sechelele acelor atrocități. Le mulțumim celor care au curajul și au putut pune aceste mărturii pe hârtie, pentru ca noi, generația de astăzi, copiii noștri, să putem cunoaște, înțelege și transmite mai departe. Asta este important pentru că orice societate, orice națiune, orice popor, fără memorie, fără a-și cunoaște istoria, este ca și o frunză în bătaia vântului. Memoria acestor tragedii este o ancoră care trebuie să ne amintească de fiecare dată la ce pot duce regimurile autoritare, criminale. Și cel mai rău lucru pe care-l trăim, din păcate, și noi astăzi, este că încă mai există astfel de regimuri în proximitatea noastră”, a afirmat Igor Grosu.


Președintele Parlamentului a salutat organizarea unei Expoziții similare la Bălți și a menționat că astfel de evenimente trebuie organizate și în sudul țării, subliniind că este important să se vorbească cât mai mult despre efectele acestor tragedii din istorie, pentru a nu permite ca ele să se repete.


„Mă bucur că un astfel de eveniment este organizat și la Bălți. Vă îndemn să ajungă și mai departe, la sud, la Cahul. Încurajez cât mai mult să vorbim, să comemorăm și să beneficiem de martorii oculari ai acelor tragedii care au curajul să vorbească, să transmită generației tinere ce a fost, pentru a nu mai permite ca așa ceva să se întâmple în istoria neamului nostru”, a spus oficialul.


Totodată, Igor Grosu a anunțat că va fi înaintat un proiect care prevede ca în legislația Republicii Moldova să fie inclusă sancționarea celor care neagă atrocitățile regimului stalinist.



Ministrul Culturii, Cristian Jardan, a declarat că Expoziția organizată în PMAN este un semn de respect față de victimele deportărilor și o lecție de istorie despre tragediile pe care le pot aduce regimurile totalitare.


„Este, în primul rând, un semn de respect față de victimele deportărilor. În această noapte, se împlinesc 85 de ani de când mii de familii de pe teritoriul actual al Republicii Moldova au fost duse în Siberia. În același timp, este și o lecție de istorie despre tragediile și despre pagubele pe care le pot aduce regimurile totalitare. Trebuie să învățăm din trecutul nostru, un trecut recent, care a fost, din păcate, ascuns timp de zeci de ani de noi. Se discuta doar în șoaptă și doar acasă despre aceste tragice evenimente”, a spus ministrul Culturii.


Totodată, ministrul Cristian Jardan a menționat că Expoziția prezintă mărturii și ale foametei organizate din anii 1946-1947.


„Este și o expoziție în care aducem în discuție marea tragedie din 1946-1947, atunci când vorbim despre foamea provocată sau organizată, atunci când cel puțin 130.000 de oameni au fost victimele unui adevărat genocid. Trebuie să ne aducem aminte. Atunci când dorim să avem un viitor în față, trebuie să ne cunoaștem trecutul recent, să învățăm din acele evenimente triste pentru a nu permite repetarea lor niciodată”, a specificat ministrul Culturii.


Cristian Jardan a subliniat importanța organizării unui eveniment similar în nordul țării, la Bălți.


„În acest an, expoziția noastră are loc și la Bălți, pentru prima dată. În scuarul gării de nord din Bălți a fost amenajat la fel un vagon cu aceeași expoziție. Este un moment simbolic, un moment puternic prin care onorăm și victimele celor mii de deportați din nordul țării”, a punctat oficialul.




Directorul Agenției Naționale a Arhivelor, Igor Cașu, a afirmat că ce-a de-a patra ediției a Expoziției „Teroarea de stat în Moldova sovietică. Amploare, victime și făptași” vine cu mai multe elemente noi pentru vizitatori.


„Am considerat de cuviință, cu mai multe instituții ale statului, să folosim această ocazie când comemorăm deportările, pentru ca să amintim despre toate formele de teroare de stat. Este un termen, apropo, care este consacrat în istoriografia rusească. Astfel, expoziția are acest scop de a comemora toate victimele regimului sovietic, practic de la început până la sfârșit. Expoziția reflectă toate grupurile sociale, toate grupurile etnice, fără deosebire. Avem o atenție deosebită acordată revoltei femeilor din primăvara anului 1946. Avem și alte elemente de noutate. Este o hartă a deportării din 1951. Vă invit să veniți să vorbiți cu cei care au supraviețuit și care dau mărturii extraordinare, fiind o ocazie unică să le descoperim”, a spus Igor Cașu.


Președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici, Alexandru Postică, a împărtățit mărturii cutremurătoare despre teroarea și represiunile regimului stalinist.


„Trebuie să ținem minte că în anul 1940 a fost acea ocupație care a generat represiuni inimaginabile, care nu au mai fost pe acest pământ. Părinții și buneii noștri au fost forțați să se refugieze în România. Unii au fost omorâți și aruncați în gropile cu var. Alții au fost deportați. Alții au fost supuși foametei și au murit cu sutele de mii. Alții au fost închiși în penitenciare pe nedrept, precum și în spitalele de psihiatrie. Sunt aproape 25% din populație care au avut de suferit direct de pe urma ocupației sovietice. Astăzi comemorăm 26 de mii de oameni care au avut de suferit de pe urma primului val de deportări din 13 iunie 1941”, a afirmat Alexandru Postică.


Programul expoziției include, pe lângă vizitarea zilnică, câteva evenimente speciale. Pe 21 iunie vor fi prezentate filme tematice din rezervele Arhivei Naționale despre represiunile sovietice, iar pe 28 iunie se va juca un spectacol. Pe 6 iulie, va avea loc un eveniment special dedicat deportărilor din noaptea de 6 spre 7 iulie 1949.

Expoziția este organizată de Ministerul Culturii și Agenția Națională a Arhivelor, cu suportul Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici, Căii Ferate din Moldova, Cancelariei de Stat, proiectului „Rama Albastră”, muzeelor regionale și altor instituții de stat.

Operațiunea de deportare în masă din RSS Moldovenească în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a cuprins 18 392 persoane, făcând parte dintr-o acțiune mai amplă de „curățare” a noilor teritorii ocupate de URSS în anii 1939-1940, ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov.  Deportarea în masă din 6-9 iulie 1949 a fost cea mai amplă de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova. Operațiunea a cuprins peste 11 mii de familii, contingentul strămutaților forțat în vagoane de vite alcătuind 35.796 de persoane, dintre care 11.889 de copii, 14.033 de femei și 9.864 de bărbați.