Un miting-requiem dedicat Zilei de comemorare a victimelor deportărilor regimului comunist a avut loc în capitală

Un miting-requiem dedicat Zilei de comemorare a victimelor deportărilor regimului comunist a avut loc în capitală. La eveniment au fost prezenți președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, speakerul Igor Grosu și membri ai executivului, comunică MOLDPRES.

Mitingul a demarat cu un serviciu divin și mai multe recitaluri cu fragmente din memoriile deportaților.

În discursul său, șefa statului a vorbit despre drama zecilor de mii de oameni ridicați din casele lor în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 și deportați în Siberia.


„Ne-am adunat astăzi pentru a comemora una dintre cele mai dureroase tragedii ale poporului nostru. În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, zeci de mii de oameni au fost smulși din casele lor și trimiși în Siberia. Oameni demni, care trăiau din muncă cinstită, își vorbeau limba cu mândrie și își păstrau tradițiile. Verticalitatea lor a fost considerată o amenințare de către regimul sovietic”, a declarat Maia Sandu.


Președinta a amintit de condițiile inumane în care au fost trimiși moldovenii în exil – foamete, frig, muncă silnică – și de efortul extraordinar al celor deportați de a-și păstra identitatea, credința și limba, chiar și departe de casă.


„Chiar și în exil, și-au păstrat valorile, au crescut și educat copii în spiritul acestora. Mulți dintre acești copii au învățat limba română, au învățat ce înseamnă rădăcinile, ce înseamnă libertatea – tocmai pentru că le-au trăit lipsa. Ei au dus mai departe, cu grijă și curaj, ceea ce părinții și bunicii lor nu aveau voie să spună cu voce tare. Spiritul acestor oameni nu a fost niciodată înfrânt”, a opinat Sandu.


Șefa statului a subliniat că victimele deportărilor nu au cerut niciodată răzbunare, ci doar adevăr – un adevăr care trebuie rostit și transmis mai departe.


„Este datoria noastră să le oferim acest adevăr – prin recunoaștere, prin educație, prin păstrarea vie a memoriei. Zeci de ani, aceste suferințe au fost trecute sub tăcere, ignorate sau tratate cu indiferență. Și, la peste șapte decenii distanță, vedem în continuare tentative de falsificare a istoriei, de justificare sau minimizare a crimelor regimului sovietic. Astfel de atitudini nu doar că jignesc memoria celor care au suferit, dar alimentează o cultură periculoasă a negării – a trecutului și, mai grav, a prezentului.”


În acest sens, președinta a făcut o paralelă cu războiul din Ucraina, unde oameni nevinovați continuă să fie victime ale violenței și deportărilor.


„Și astăzi vedem în Ucraina alte crime, alte destine frânte, alți copii deportați. Istoria nu trebuie repetată.”


Ea a încurajat cetățenii, în special tinerii, să viziteze expoziția „Teroarea de stat în Moldova sovietică”, deschisă în Piața Marii Adunări Naționale, și să învețe din trecutul trăit de familiile noastre.


„Această expoziție este un spațiu de reculegere și învățare. Vă îndemn să o vizitați, să ascultați mărturiile, să vedeți exponatele și să înțelegeți – mai ales cei tineri – istoria dincolo de cifre și statistici. Pentru că în acele vagoane au suferit oameni. Pentru ca chinurile prin care au trecut să nu fi fost în zadar, avem datoria de a ne asigura că asemenea crime nu vor mai fi posibile niciodată”, a adăugat Sandu.


În încheiere, președinta Republicii Moldova a reiterat angajamentul ferm al statului pentru a apăra libertatea, demnitatea și pacea.


„Avem obligația de a alege adevărul în fața minciunii, curajul în fața fricii și memoria în fața uitării. Prin aceste alegeri, cinstim victimele deportărilor și apărăm viitorul Republicii Moldova”, a conchis președinta.


Și ministrul Culturii, Sergiu Prodan, a menționat că „concilierea națională este posibilă doar prin acceptarea adevărului, iar memoria este cea care ne face oameni"


„ Fără memorie, ființa umană își pierde esența – identitatea, conștiința și legătura cu trecutul. Memoria acelor evenimente tragice prin care a trecut poporul nostru a fost, la un moment dat, o țintă. Cineva a încercat să o șteargă, să o șteargă cu un burete. Dar n-a fost să fie. Și asta se datorează, în primul rând, poporului. Îmi amintesc din copilărie cum bunicile mele, atunci când stăteau de vorbă cu vecinele din sat, discutau mereu despre cei care au fost ridicați, despre cum s-a întâmplat. Repetau aceleași istorii, din nou și din nou. La acea vârstă, nu înțelegeam sensul acestui obicei. Dar azi înțeleg: prin acea repetare, prin acele mărturii rostite în șoaptă, ele transmiteau mai departe memoria. Era felul lor de a se asigura că nu vom uita. Ca popor, nu putem să nu ne asumăm această durere. Sechelele pe care le-a lăsat acea dramă în sufletul colectiv sunt reale și importante. Sunt parte din fundamentul memoriei noastre comune și din pilonii pe care ne sprijinim identitatea. Guvernul Republicii Moldova a aprobat recent un Plan de acțiuni pentru comemorarea deportărilor în perioada 2025–2028. Sunt zeci de acțiuni menite să păstreze și să întărească această memorie. Nu ne dorim răzbunare. Nu urmărim acuze. Dorim, pur și simplu, adevăr și respect pentru cei care au suferit. Dorim consolidarea memoriei colective a poporului nostru. Și totuși, ce val de ură s-a stârnit chiar și doar prin simpla aprobare a acestui plan! Acest fapt ne arată clar că unii nu au renunțat la ideea repetării istoriei. Iar tocmai de aceea, acțiunile noastre sunt atât de necesare – pentru a preveni ca astfel de atrocități să se mai întâmple vreodată. Acțiunile Guvernului sunt îndreptate către concilierea națională. Refuzul de a accepta adevărul, de a rosti cu sinceritate ceea ce s-a întâmplat, înseamnă un singur lucru: că cineva, undeva, vrea ca istoria să se repete. Iar noi nu putem permite asta”, a menționat Prodan.


Deportarea în masă din 6–9 iulie 1949 a fost cea mai amplă de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova. Operațiunea a cuprins 11.281 de familii, contingentul deportaților – îmbarcați forțat în vagoane de vite – fiind format din 35.796 de persoane, dintre care 11.889 de copii, 14.033 de femei și 9.864 de bărbați.