Descoperă Moldova cu #MOLDPRES: Acasă la Tatiana Popa, femeia care a rezistat represiunilor comuniste și a reînviat tradiția

În această săptămână, echipa Moldpres te invită să descoperi adevărata atmosferă a satului basarabean din trecut și povestea impresionantă a Tatianei Popa, care la cei 81 de ani ai săi reușește în continuare să promoveze cultura și valorile naționale. Este vorba despre Muzeul „Casa părintească”, din satul Palanca, raionul Călărași – locul unde tradiția prinde viață, iar inima se umple cu dor.
„Tata a fost deportat, iar mama a născut pe câmpii”
Casa a fost transformată în muzeu în anul 2000, atunci când Tatiana Popa a obținut, în sfârșit, dreptul de a întoarce averea reprimaților, după reabilitarea post-mortem a tatălui său.
„Eu m-am născut în casa asta, dar de la trei anișori n-am mai locuit aici. Tata a fost în Gulag timp de zece ani. Eu cu mama și sora am fost fugari prin alte părți. Când ne-a luat în tren eu aveam trei ani, iar mama era gravidă cu soră-mea. Mama a născut-o pe câmpii”, ne-a povestit Tatiana Popa.
Tatiana împreună cu mama sa au reușit să fugă, iar prima scrisoare de la tata au primit-o în 1955.
„Zece ani a stat acolo, conform articolului 58, sub toate punctele ce reieșeau de acolo. A fost un deținut politic care nu a știut ce e politica”, și-a amintit cu regret Tatiana.
Calvarul nu s-a sfârșit nici după întoarcerea tatălui. Potrivit femeii, toată familia sa era nevoită să-și schimbe locul de trai la fiecare doi ani.
„Ne-am plimbat din sat în sat, din raion în raion. Am trăit și în raionul Orhei, și la Rezina, Nisporeni, Călărași. Tata căuta singur casa. În pașaport trebuia să fie o ștampilă care să demonstreze că și-a schimbat reședința”, a explicat fondatoarea muzeului.
Casa și-a așteptat stăpânii 55 de ani
Între anii 1945-2000 casa a fost centrul NKVD, primărie, cârmuirea colhozului, sovhozului, iar în ultima perioadă a servit drept depozit.
„Când am venit aici, coloanele erau înlocuite cu țevi de metal. În cameră erau podurile căzute, în loc de sobe erau găuri până în pod. Am ras toți pereții, am văruit, am făcut să fie așa tradițională. Am revenit în vara anului 2000 și până în toamnă am renovat casa, m-au ajutat colegii, prietenii din sat. Mai aveam pus ”la colțun”. La 23 noiembrie am deschis muzeul. Era sărăcuț, dar aveam lucruri adunate de-ale părinților. Acum deja nu mai am loc”, ne-a povestit femeia.
Imediat a fost inaugurat și Centrul de artizanat, iar numărul vizitatorilor „însetați de cultură” era în continuă creștere.
Muzeul „Casa părintească”
Casa are o vechime de peste 100 de ani, însă proprietara nu cunoaște exact anul în care a fost construită.
„În 1912 s-a născut măicuța mea, aici în casă. Adică, casa deja era, înseamnă că e aproximativ din 1900”, ne-a spus Tatiana Popa.
Locuința are patru odăi, inclusiv Casa mare – „camera sfântă a țăranilor de altădată”. Aici poți vedea obiecte vechi create de părinții Tatianei Popa și nu doar. Alături de casă se află atelierul în cadrul căruia sunt organizate școli de vară.
„Avem școli de vară a țesătorilor, a brodezelor, a cioplitorilor. Puteți vedea și rezultatele lor. În 2004 în cadrul unei școli de vară a cioplitorilor în lemn, 10 meșteri populari din R. Moldova și România au restabilit coloanele casei”, ne-a explicat Tatiana Popa.
Până la pandemie, aici erau organizate diverse activități culinare, în cadrul cărora se găteau bucate țărănești uitate.
„Lumii îi este rușine să pregătească și să mănânce așa ceva la masă, de exemplu, turte pe plită, sârbușcă – zeamă ciobănească preparată pe zer, sarmale cu bulgur și păsat. Aceasta era tradițional, noi nu schimbam nimic și turiștii erau interesași, mai ales cei străini”, își aminti fondatoarea muzeului.
În prezent, gazda casei vrea să implementeze o nouă abordare. Nu crede că va mai organiza evenimente culinare, dar și-ar dori să întâlnească vizitatorii cu o gustărică tradițională, preparată de ea.
„Vara încep dulcețurile, iar iarna sunt sobar”
Tatiana Popa face totul de una singură, cu excepția lucrurilor care necesită mână de bărbat. Fiind aproape mereu implicată în activitățile casnice, ar fi mai bine dacă turiștii și-ar programa vizita prin telefon.
„E bine să mă contacteze din timp, e nevoie să fiu pregătită, uneori pot fi prin grădină. Dar se întâmplă să vină la poartă unii, pe neașteptate, și atunci le deschid. Poate omul a venit de departe”, ne-a explicat proprietara casei.
Vara, femeia face dulcețuri, conserve și sucuri, care pot fi cumpărate de turiști. De asemenea, în grădină cresc plante biblice, precum isopul și salvia, care sunt culese pentru ceai.
Iarna, activitatea de bază este încălzirea zilnică a sobelor, iar restul timpului este dedicat creației.
„Am patru sobe unde trebuie să fac focul ca să nu se umezească casa. De dimineață până la ora 12:00 sunt sobar, după masă creez: brodez, țes, inventez modele noi”, ne-a spus femeia.
Tatiana Popa continuă tradiția țesutului covorului în bumbi, care ar avea efect terapeutic datorită formei sale. În trecut, femeia a lucrat la o stațiune balneară unde făcea art-terapie, iar în 2021 a fost decorată cu ”Ordinul Republicii” pentru contribuția la păstrarea și promovarea patrimoniului național.
Dacă până la pandemie exista o taxă de intrare în muzeu, în prezent Tatiana Popa a renunțat la ea.
„Cuvântul casa părintească oprește orice ban. Fiecare dă cât poate. Dacă au venit doar cu văzutul, nu le iau bani. Dar le pot propune spre vânzare ii, ceaiuri, sucuri și pentru mine e suficient”, ne-a explicat femeia.
În curte se mai află o casă, construită recent, care în viitor ar putea fi dată în chirie vizitatorilor.