Tradițiile populare, păstrate la Mana, Orhei. Alexei Țeruș: „Ne dorim să spunem povestea locului nostru”

Satul Mana din raionul Orhei devine un exemplu rar și prețios de comunitate rurală care își păstrează cu demnitate tradițiile și le transmite noilor generații. În centrul acestei renașteri culturale se află Alexei Țăruș, un tânăr devotat care, în calitate de director al Căminului Cultural din localitate, a reușit să reactiveze spiritul colectiv și să aducă la viață valorile folclorice ale zonei, relatează MOLDPRES.



 În vara anului 2021, la inițiativa sa, în sat a fost organizat mini-festivalul „Drag mi-i jocul din sat” – un moment care a marcat începutul unei mișcări culturale autentice. Din acest impuls s-a născut ansamblul „Mănencile”, format din opt femei din sat, pasionate de tradiție și folclor. Cu răbdare și dedicație, acestea au readus în fața comunității cântece vechi, costume populare și obiceiuri uitate.

„Ne-am dorit nu doar să cântăm, ci să spunem povestea locului nostru, prin tot ce are el mai frumos și mai curat. Fiecare melodie e o punte între generații”, spune Alexei Țeruș.



 Tânărul director spune că implicarea copiilor în activitățile culturale este o prioritate.

„Încercăm să includem copiii în tot ce facem. Cei de la grădiniță sunt mereu bucuroși să cânte la evenimentele noastre. Le alegem melodii potrivite vârstei, iar părinții și bunicii îi privesc cu emoție. Așa cresc cu drag de sat, de tradiții și de scenă.”



 Ansamblul „Mănencile” interpretează „melodii vechi de prin lume adunate”, iar fiecare apariție a lor este o dovadă vie că identitatea culturală poate fi păstrată și valorificată chiar și în cele mai mici așezări. Ele au devenit un simbol al mândriei locale, dar și o dovadă că inițiativa tinerilor poate revitaliza o întreagă comunitate.

Preotul paroh al satului, părintele Ioan, afirmă că astfel de inițiative întăresc unitatea comunității.

„Mana este un sat cu oameni gospodari, iar tradiția ne ține împreună. Vom face tot ce putem pentru ca aceste sărbători să devină tot mai frumoase de la an la an”.



 Într-un context rural marcat de migrație și depopulare, activitatea culturală din satul Mana oferă o direcție optimistă: trecutul poate deveni o resursă pentru viitor. Prin dans, cânt și port popular, tradițiile sunt readuse în cotidian și transmise tinerei generații ca o moștenire de preț.

„Cultura ne ține împreună. Avem nevoie de rădăcini ca să putem merge mai departe, iar în satul Mana, aceste rădăcini sunt bine înfipte în solul bogat al tradiției, hrănite de energia și pasiunea celor care cred în puterea comunității”, a declarat pentru MOLDPRES, tânărul Alexei Țeruș.



 Satul Mana, atestat pentru prima dată în documente la 1500, în timpul lui Ștefan cel Mare, are o istorie mult mai veche, potrivit unor surse care îl menționează încă din secolul al XIV-lea, pe vremea lui Petru II Mușat. Numele satului provine, cel mai probabil, de la Poiana Mana, o zonă din apropierea râului Vatici, unde crește planta numită „mana-de-apă”. Biserica din sat, cu hramul „Sfântul Nicolae”, a fost reconstruită din piatră în anul 1843, pe locul unui schit de maici desființat în 1811.

Conform recensământului din 2014, satul Mana avea 430 de locuitori, dintre care 51,86% femei și 48,14% bărbați. În ciuda scăderii numărului de locuitori în ultimele decenii, comunitatea rămâne activă și unită, iar sărbătorile ca Hramul devin ocazii de reîntâlnire și de reafirmare a identității locale.