Nivelul sărăciei ar fi de două ori mai mare, dacă populația nu ar beneficia de remitențe și alte venituri

Chişinău, 8 oct. /MOLDPRES/. Rata sărăciei absolute la nivel naţional ar fi de 30,2 la sută, faţă de cea înregistrată de 12,7 la sută, dacă populația nu ar beneficia de remitențe, prestații sociale și alte plăți. Aproape 44 la sută din veniturile disponibile provin din salarii, iar o sursă importantă rămân remitențele, a căror pondere e de aproape 15 la sută, prestațiile sociale – peste 24 la sută, veniturile din activitatea individuală agricolă care reprezintă peste 7 la sută din total, apreciază în cadrul emisiunii „15 minute de realism economic”, comentatorul Victor Ursu, informează MOLDPRES.

Totodată, în lipsa acestor plăți și remitențe, la sate s-ar constata „un nivel al sărăciei de 40 la sută, comparativ cu rata existentă de 18,8 la sută, iar la oraşe nivelul sărăciei ar fi de 17,2 la sută, față de nivelul actual de 4,6 la sută”.

Datele Biroului Național de Statistică (BNS) relevă că veniturile populaţiei din mediul urban sunt în medie cu 773,1 lei sau de 1,4 ori mai mari comparativ cu veniturile populaţiei din mediul rural. Totodată, populaţia din mediul urban dispune de venituri preponderent din salarii (54 la sută) şi prestaţii sociale (19 la sută), iar pentru populaţia din mediul rural veniturile salariale constituie doar 28,3 la sută, ceea ce vorbeşte despre salariile mici plătite. Celelalte venituri sunt formate din prestaţii sociale (21 la sută), transferuri de peste hotare (23 la sută) şi activităţi individuale agricole (17,8 la sută).

Sărăcia continuă să afecteze categoriile tradiţional vulnerabile ale populaţiei: familiile care depind de activităţile agricole, persoanele în etate, persoanele fără studii şi aptitudini profesionale, gospodăriile numeroase şi cele formate din mai mulţi copii.

Potrivit BNS, în semestrul întâi 2019, mărimea minimului de existenţă a constituit în medie pe lună pentru o persoană 2028,3 lei. În funcţie de mediul de reşedinţă, statisticienii constată diferenţe semnificative, cea mai mare valoare a minimului de existenţă fiind estimată pentru populaţia din oraşe mari (municipiile Chişinău şi Bălţi) – 2205,0 lei sau cu 10,5 la sută mai mult comparativ cu alte oraşe – 1994,7 lei şi cu 11,8 mai mult față de mediul rural – 1971,7 lei.

Biroul Național de Statistică mai constată că salariul mediu lunar pe economie al unui angajat în semestrul întâi al acestui an a fost de 7113,6 lei, care acoperă minimul de existenţă pentru populaţia în vârstă aptă de muncă de 3,3 ori. Nivelul maxim de acoperire al minimului de existenţă pentru populaţia aptă de muncă a fost atins de salariaţii din sectorul informații si comunicații – de 7,2 ori, iar cel minim – de salariaţii din agricultură, silvicultură și pescuit, ai căror salarii acoperă minimul de existenţă în proporţie de 2,0 ori.

Pentru pensionari, minimul de existenţă a constituit 1726,5 lei, iar valoarea medie a pensiei lunare, stabilite la 1 iulie 2019, a constituit 1895,1 lei.

Reducerea sărăciei constituie una dintre priorităţile-cheie ale Guvernului Republicii Moldova. Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020” îşi propune, până în anul 2020 să scoată din sărăcie cel puţin 149 mii de cetăţeni sau peste 20 la sută din cei aflaţi în sărăcie extremă. Progresul în reducerea sărăciei este generat de implementarea consecventă, eficientă şi coordonată a politicilor economice şi sociale, capabile să genereze locuri de muncă suficiente şi să asigure un grad înalt de incluziune socială a tuturor membrilor societăţii, un accent deosebit fiind pus pe dezvoltarea programelor de susţinere socială a populaţiei şi de ocupare a forţei de muncă, precum şi pe măsurile în domeniul dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi modernizării agriculturii.