Sistemul de relații internaționale a fost zdruncinat de populism și pandemie

Chişinău, 17 feb. /MOLDPRES/. Apariția coronavirusului la Wuhan, urmată de o explozie pandemică în toată lumea, a pus la grea încercare sistemul de relații internaționale. La drept vorbind, lucrurile au început să se deterioreze serios încă la mijlocul deceniului trecut, atunci când Federația Rusă a trecut liniile roșii prin anexarea Crimeii și provocarea unui conflict separatist în Donbas. A urmat o subminare a principiilor de bază a politicii externe americane prin venirea la putere a lui Donald Trump. Demersul naționalist și populist promovat de Trump a schimbat în negativ percepția Statelor Unite ale Americii în lume, dar, într-un fel, a modificat și paradigma relațiilor internaționale.

Cea mai mare lovitură a primit coeziunea transatlantică, care avea o sută de ani de experiență și care a fost pusă la încercare în cele două războaie mondiale. Politica semi-izolaționistă a lui Trump a creat disensiuni atât în relațiile SUA-UE, cât și între unele state europene. Vechiul continent european era deprins cu rolul de lider și locomotivă al SUA în promovarea și apărarea valorilor occidentale. Noua abordare a Casei Albe pe timpul lui Trump a derutat Europa, dar i-a creat și probleme de imagine SUA. Administrația Biden are nevoie de timp și eforturi susținute pentru a repara daunele politicii trampiste.

Disensiunile SUA-UE au afectat câteva lucruri fundamentale așezate în timp. În primul rând, dominația incontestabilă a occidentului în lume a fost serios compromisă de neînțelegerile în blocul transatlantic. Nu e deloc exclus că anume acest moment a jucat un rol decisiv în separarea Marii Britanii de blocul comunitar.

În al doilea, a fost zdruncinată politica unitară față de statele care încalcă dreptul internațional, dar și drepturile omului. Or, aceasta a permis unor state să se folosească de politica nehotărâtă a occidentului pentru a încălca principii fundamentale stabilite după cel de-al Doilea Război Mondial. Conflictele din Ucraina, Siria, Karabah sunt gestionate în lipsa de-facto a occidentului și încurajează revenirea la politica sferelor de influență.

Și în relațiile dintre marile puteri economice europene au intervenit  neînțelegeri și competiții nesănătoase pentru rolul de lider continental. Marea Britanie după Brexit e nevoită să demonstreze lumii, dar în primul rând propriilor cetățeni, că fără UE insularii se vor dezvolta mult mai bine și vor reveni pe poziția de lider european.

Emmanuel Macron a venit la putere pe un val de entuziasm al francezilor care se vedeau ca o națiune care va avea un cuvânt greu de spus în peisajul european. Însă, realitățile au demonstrat că Parisul nu mai are astăzi lideri de talia lui De Gaulle, Mitterrand, Chirac. În plus, ascensiunea economică a Germaniei din ultimul deceniu nu i-a prea lăsat șanse Franței să preia inițiativa, iar proiectele îndrăznețe ale lui Macron au rămas pe hârtie.

Disensiunile SUA-UE i-au impus pe europeni să încerce să aibă o politică distinctă față de SUA în relațiile cu Rusia, China și Iran. Pe acest front a fost obținută o singură victorie: China a devenit cel mai important partener comercial al UE, devansând astfel SUA.

Germania încearcă disperat să legalizeze gazoductul rusesc Nord Stream, însă nu numai Trump, ci și Biden se împotrivesc vehement, invocând creșterea dependenței UE de gazele rusești și slăbirea substanțială a poziției Ucrainei prin excluderea ei de la procesul de tranzit energetic spre Europa. Gazoductul este gata la 94%, însă sancțiunile americane sunt atât de dure, încât pun serios pe gânduri Berlinul.

Deocamdată nu sunt semnale clare că Biden va schimba radical abordarea lui Trump față de China, care are a doua economie în lume și unica care în anul 2020 a înregistrat o creștere a PIB-ului. Lucrurile se complică prin suspiciunile americane față de comportamentul chinez în prima fază a apariției Covid-19. Dar, deocamdată e vorba doar de suspiciuni.

Se pare că Rusia e tot mai hotărâtă să ignore occidentul care își exprimă tranșant protestul față de evenimentele din Ucraina, nerespectarea drepturilor omului de către Moscova și cazul Navalnîi. Încercările lui Macron și Merkel să „îmblânzească” Rusia, deocamdată, n-au adus rezultate.

Pandemia și-a pus și ea o amprentă puternică asupra relațiilor internaționale. A fost scos în evidență un egoism național al celor bogați și acest lucru, după cum menționează experții în domeniu, e cauzat mai degrabă de relația lideri politici-cetățeni, care se transformă ciclic în alegători. Dorința de a demonstra grija față de națiune este predominant față de sentimentul de solidaritate față de cei aflați în suferință. Pe de altă parte, pandemia a dezgolit punctele nevralgice ale sistemului de relații internaționale și a acutizat unele problem existente și anterior.

Depășirea pandemiei și restabilirea coeziunii transatlantice sunt condiții  obligatorii pentru revenire la normalitate. Ultimii ani au demonstrat că Europa poate fi puternică și unită doar având SUA în calitate de partener strategic sincer și puternic. Restabilirea ordinii mondiale de până la Trump și pandemie sau edificarea unei noi ordini mondiale? Răspunsul la această întrebare poate fi oferit doar odată cu revenirea la normalitate sanitară în toată lumea și poziția noii administrații americane în relațiile internaționale.