Alexandru Arseni: „Odată cu începutul lucrărilor primului Parlament s-a terminat perestroika și a început mișcarea de eliberare națională”

Interviu cu Alexandru Arseni, profesor universitar, doctor habilitat în drept constituțional, deputat în Parlamentul de prima legislatură (1990-1994), președintele Comisiei pentru Drepturile Omului şi Relații Naționale, membru al Comisiei Constituționale, semnatar al Declarației de Independență, Cavaler al Ordinului de Onoare şi al Ordinului Republicii

MOLDPRES: La momentul primei ședințe a primului Parlament ales în mod democratic, care erau previziunile şi obiectivele Dvs. pentru viitorul Republicii Moldova?

Alexandru Arseni: Amploarea mișcării populare în sprijinul reformelor a insuflat optimism chiar și în rândul celor mai rezervați cetățeni. În scurt timp au fost obținute rezultate notabile. În august 1989, în pofida împotrivirii înverșunate a forțelor comuniste antireformatoare, a fost adoptată Legea privind revenirea la grafia latină şi statutul limbii române. Primele alegeri libere din februarie-martie 1990 au demonstrat că o mare parte a societății dorea schimbări fundamentale. Putem spune că odată cu începutul lucrărilor primului parlament s-a terminat perestroika gorbaciovistă și a început mișcarea de eliberare națională.

Grație acestor premise social-politice era clar că urma de dobândit suveranitatea Republicii Moldova, fapt împlinit la 23 iunie 1990. Obiectivele imediate au fost incluse chiar în textul Declarației, care prevedea separația puterilor în stat, democratizarea societății, supremația Constituției, cetățenia republicană.

MOLDPRES: Și totuși, în prima zi de ședință în plen, cum vedeați viitorul Moldovei?

A.A.: Făceam parte din clubul democraților, o fracțiune cu circa 120 de deputați. La prima etapă, agrarienii, conduși de regretatul Dumitru Puntea, erau solidari cu noi în majoritatea chestiunilor privind eliberarea națională și declanșarea reformelor sistemice. Ei au votat importante acte de valoare istorică și au contribuit la deschiderea largă a societății către independență. Însă, mai târziu a apărut interesul agrarienilor de a-și păstra gospodăriile agricole sovietice, unde președinții de colhozuri erau feudali moderni. Fracțiunea agrară a nimerit sub influența toxică a tandemului Sangheli-Moțpan. Atunci s-au început problemele grave pentru Moldova. Practic s-au pus bazele unui sistem corupt, antinațional și toxic. Hoția și sărăcia s-au așternut peste Moldova.

MOLDPRES: Este evident că legile şi hotărârile adoptate se înscriau în logica obținerii independenței. Cât de eșalonate şi coerente erau aceste acțiuni?

A.A.: Trebuie să menționăm, în primul rând, că în Parlament exista un grup impresionant de deputați cu o solidă pregătire profesională și viziuni moderne. Despre asta ne vorbesc şi calitatea actelor adoptate de către Parlament în conformitate cu evoluția relațiilor sociale în devenire şi perspectiva finalității lor.

Astfel, la 27 aprilie 1990, Tricolorul, prin lege constituțională a fost declarat nu numai Drapel Național, dar şi de stat.

În luna mai a fost modificat art.6 din Constituție, prin care s-a legitimat pluralismul politic, fiind abolită dictatura unui singur partid – partidul comunist.

La 23 iunie 1990 a fost adoptată Declarația de Suveranitate, care a proclamat supremația Constituției în raport cu actele unionale. Iar art.13 prevede că Declarația servește ca temei juridic pentru încheierea noului Tratat Unional. În aceeași zi a fost adoptată hotărârea Parlamentului prin care a fost declarat nul şi neavenit abniţio pactul Ribbentrop-Molotov.

La 27 iulie Parlamentul adoptă hotărârea prin care s-a aderat la Declarația Universală a Drepturilor Omului şi au fost ratificate Tratatele internaționale din 16 decembrie 1966.

În septembrie 1990 este legalizată constituțional instituția de Președinte al Republicii Moldova şi este ales șeful statului. În noiembrie al aceluiași an se adoptă constituțional stema de stat, ce se înscria în aria valorică a însemnelor identitare ale poporului.

În luna martie 1991, Parlamentul adoptă hotărârea în conformitate cu care Republica Moldova nu a participat la referendumul pentru păstrarea Uniunii Sovietice. Iar în luna iunie se adoptă Legea cu privire la cetățenie.

Ansamblul acestor acte normativ-constituționale au constituit baza juridică pentru adoptarea Declarației de Independență, fapt ce a fost accelerat de eșuata lovitură de stat din Moscova la 19-21 august 1991.

Astfel, adoptarea Declarației de Independență din 27 august 1991 şi a Imnului de stat „Deșteaptă-te române” sunt rezultatul evoluției relațiilor sociale, pe care deputații le-au materializat în acte normative, adoptate coerent şi care confirmă legalitatea şi legitimitatea lor sub aspect al dreptului constituțional şi al dreptului internațional public.

MOLDPRES: Ați fost membru al Comisiei Constituționale formate în 1990. Ce model de stat propunea această comisie şi cum corelați proiectul cu cel votat în 1994 de agro-comunişti?

A.A.: Respectând reglementările normative în actele enumerate deja, în raport cu organizarea statală a puterii a fost pus principiul separației puterilor enunțat în Declarația de Suveranitate şi Decretul cu privire la puterea de stat din 27 iulie 1990. Cât privește forma de guvernământ, a fost menținută formula „republică prezidențială”. Evident că noi ne-am orientat spre modele occidentale și, în primul rând, spre cel francez. Atunci se lucra productiv și în România, unde la fel se elabora o nouă Constituție. Am colaborat foarte bine cu experții români, dar am studiat și experiența altor state democratice.

La data adoptării actualei Constituții – 29 iulie 1994, această organizare a puterii de stat, într-un stat unitar a fost menținută. Însă, Parlamentul agro-comunist de legislatura a doua (1994-1998) nu a specificat faptul că această Constituție a fost adoptată în prima lectură de către Deputații primului Parlament în martie 1993 şi au prezentat-o ca pe opera lor, excluzând preambulul, care stabilea dreptul poporului de a adopta Constituția, caracterul național al statului (ar.1 alin.(1), limba română ca limbă oficială (art.14 alin.(1)).

Prin aceste intervenții, Parlamentul de legislatura a doua a încălcat atât prevederile textului Declarației de Independență, legitimat prin votul Delegaților la Marea Adunare Națională din 27 august 1991, cât şi a proiectului Constituției, votat în prima lectură de primul Legislativ, Parlamentul Independenței.

MOLDPRES: Actuala Constituție nu a fost adoptată prin referendum. Adică nu există în Contract Social al cetățeanului cu statul. Probabil că suntem unicul stat în care Legea Fundamentală a fost votată doar de un grup de deputați. Practica ultimilor 30 de ani ne demonstrează că există o sumedenie de contradicții şi conflicte constituționale.

A.A.: Pentru a face lumină în această problemă complexă şi esențială, trebuie să pornim de la „spiritul Constituției”. Spiritul Constituției rezidă în faptul că ea reprezintă voinţa poporului ridicată la rang de Lege fundamentală pentru întreaga societate şi implicit pentru ramurile puterii şi instituțiile statului.

Iată din ce raționamente juridico-practice Constituția trebuie, pentru a asigura legalitatea şi legitimitatea ei, să fie opera unei Adunări Constituante, special convocate pentru adoptarea Constituției, fie adoptată prin referendum. Şi într-un caz şi în altul, după adoptarea şi intrarea ei în vigoare în modul stabilit de Constituție au loc alegerile parlamentare şi formarea celorlalte instituții ale statului abilitate cu exercitarea puterii de stat executive şi judecătorești. Parlamentul nou ales urmează să adopte legi organice şi ordinare doar în strictă conformitate cu prevederile constituției.

Anume acest concept şi practica constituțională autentic democratică a fost pusă la baza adoptării Constituției în anul 1993. Astfel, în martie 1993, prin hotărârea Parlamentului: 1) S-a adoptat Constituția în prima lectură; 2) S-a publicat proiectul adoptat spre dezbateri publice; 3) S-a desfășurat, în luna mai conferința științifică internațională cu genericul „Proiectul Constituției Republicii Moldova”. Suplimentar, Comisiei i-au fost prezentate două avize pozitive de către organisme internaționale.

Totodată, hotărârea mai prevedea adoptarea proiectului de către Parlament în a doua lectură, ținând cont de sugestiile expuse în cadrul dezbaterilor publice şi conferinței şi supunerea Constituției spre aprobare prin votul poporului – la referendum.

Or, tocmai aceste două stipulări, care urmau să legitimeze şi să legifereze Constituția ca Lege Fundamentală a poporului, au fost ignorate.

Obligația de a adopta Constituția prin referendum rezidă în preambulul ei şi, anume: „noi, poporul Republicii Moldova, stabilim textul Constituției Republicii Moldova precum urmează”. Contrar acestor prevederi, Parlamentul agro-comunist în preambulul actualei Constituții a stabilit: „Noi, reprezentanții plenipotențiari ai poporului Republicii Moldova, deputați în Parlament, … adoptăm Constituția Republicii Moldova …”.

Pe această cale, poporul, unicul chemat să-şi adopte Constituția, a fost lezat de acest drept. De-facto, Constituția a devenit un act ilegitim.

Aceste încălcări inadmisibile într-un stat „democratic” a permis intervenții frecvente în textul Constituției, în funcție de interesele de clan şi de partid ale celor care s-au perindat la guvernare. Chiar și Curtea Constituțională deseori și-a depășit funcțiile şi atribuțiile constituționale. De aici şi „contradicțiile şi conflictele constituționale”, sfârșitul cărora nu se vede.

MOLDPRES: A existat în anul 1992 o alternativă de soluționare a chestiunii transnistrene sau înghețarea conflictului din raioanele de est ale Republicii Moldova n-aveau alternativă?

A.A.: Atât în anul 1992, cât şi în prezent există o soluție legală şi legitimă a statutului raioanelor de est ale Republicii Moldova, ca rezultat al recunoașterii pe plan internațional al Pactului Ribbentrop-Molotov nul şi neavenit, precum şi a ocupației Basarabiei în 1940 şi 1944 de către fosta Uniune Sovietică. Aceasta este retrocedarea teritoriilor respective către Ucraina a raioanelor din stânga Nistrului şi către Republica Moldova a Sudului Basarabiei, Ținutului Herța şi Nordul Bucovinei.

Acest procedeu, stipulat de normele dreptului internațional este din nou confirmat prin rezoluția Parlamentului European din 2019. Urmează, deci, ca Parlamentele ambelor state să adopte actele constituționale respective.

MOLDPRES: Este o ipoteză pur teoretică?

A.A.: Se vor așeza lucrurile și această chestiune va căpăta contururi clare.

MOLDPRES: Ce lucru regretați cel mai mult din activitatea primului Parlament?

A.A.: Nu am dus până la capăt următoarele lucruri:

a. adoptarea Constituției în a doua lectură şi supunerea ei referendumului – voinței poporului;

b. lichidarea consecințelor Pactului Ribbentrop-Molotov;

c. soluționarea relațiilor Republicii Moldova cu România în conformitate cu Spiritul Declarației de Independență din 27 august 1991.

MOLDPRES: Cu ce realizări ale legislativului din anii 1990-1994 vă mândriți cel mai mult?

A.A.: Cu actele fundamentale cu un puternic impact istorico-politic care au primit apreciere şi recunoștință populară și internațională și cu un parcurs fulminant către libertate și unitate națională. Din păcate, acest parcurs a fost întrerupt de perindarea la putere a forțelor oligarhice, care au transformat Moldova într-o obscură zonă a hoției, sărăciei și mediocrității. Rezultatul alegerilor din 11 iulie ne oferă speranța că începem evadarea din întuneric.

MOLDPRES: Vă mulțumim pentru amabilitatea de a acorda acest interviu Agenției noastre și vă felicităm anticipat cu ocazia împlinirii celor 30 de ani de la adoptarea Declarației de Independență.