Două volume de Vasile Vasilache au fost lansate la un muzeu din capitală
18:59 | 01.02.2024 Categorie: Cultură
Chişinău, 1 feb. /MOLDPRES/. La Muzeul Național al Literaturii Române a avut loc lansarea cărții Vasile Vasilache „Post-restant. Scrisori inedite”, volumele I și II, ediție îngrijită de Victor și Valeriu Vasilache, fiii scriitorului. Evenimentul s-a desfășurat pe 31 ianuarie și a întrunit scriitori, editori și oameni de cultură din Republica Moldova, informează MOLDPRES.
În alocuțiunea sa, directorul instituției, scriitoarea Maria Șleahtițchi a menționat că astăzi lansăm o carte în două volume, apărută în anul trecut. ”De câțiva ani de zile domnul Victor Vasilache lucrează la o serie importantă de manuscrise din Fondul „Vasile Vasilache”, și anume la corespondență. Și iată că acea lucrare s-a împlinit, parțial s-a împlinit (și veți vedea la sfârșit de ce zic că s-a împlinit parțial), prin editarea acestei cărți. Este vorba de scrisori inedite ale lui Vasile Vasilache către Marianna Lomako. Textele sunt traduse din limba rusă de fiii scriitorului, Valeriu și Victor Vasilache. Victor Vasilache este și îngrijitorul ediției și semnează prefața cărții. Cartea este rezultatul unui proiect comun al Muzeului Național al Literaturii Române și Editurii ”Polisalm” și a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii în Programul național de editare de carte pentru anul 2023. Cartea „Post-restant” îl prezintă pe scriitor dintr-un alt unghi de vedere și reprezintă genul de text situat la confluența dintre literatură și biografie. Totodată cele două volume de scrisori conțin de fapt un roman epistolar, un roman de dragoste, un roman despre literatură, un roman despre viața unui scriitor din anii 70 ai secolului trecut”, a subliniat Maria Șleahtițchi.
Potrivit sursei citate, cele două volume conțin corespondența lui Vasile Vasilache cu Marianna Lomako, viitoarea sa traducătoare și cea de-a doua soție. Reunită sub titlul Post-restant, corespondența însumează peste două sute cincizeci de scrisori, telegrame, cărți poștale, scrise aproape în totalitate în limba rusă în intervalul 17 octombrie 1974 – 2 februarie 1985. Ediția mai include un șir de scrisori adresate mamei, tatălui și fiului Mariannei, și răspunsurile lor. „Scrisorile reflectă o poveste de iubire târzie, mistuitoare, și totodată ne îngăduie să observăm dezvoltarea continuă a personalității scriitorului, nevoia sa profundă de afecțiune și dragoste, de comuniune spirituală, de dezbateri intelectuale.” (Notă asupra ediției).
Pe marginea cărții au mai vorbit scriitorii Vladimir Beșleagă, Emilian Galaicu-Păun, Igor Nagacevschi ș.a.
Vasile Vasilache (n. 4 iulie 1926, satul Unțești, județul Iași, România, astăzi în raionul Ungheni, Republica Moldova – d. 8 iulie 2008, Chișinău, Republica Moldova) a fost un eseist, jurnalist, nuvelist, pedagog, romancier, scenarist și scriitor român basarabean. După școala primară din satul natal, studiază la ”Liceul de Aplicație”, zis și Seminarul Pedagogic Universitar de pe lângă Universitatea ”Alexandru Ion Cuza” din Iași. Din 1944, lucrează ca învățător în satul natal, continuându-și studiile la Institutul Pedagogic din Chișinău, pe care îl absolvă, la secția fără frecvență, în 1958. Din același ani este redactor la săptămânalul ”Cultura Moldovei”. În 1962-1964 urmează Cursurile Superioare de Scenaristică din Moscova. Debutează cu volumul Trișca în 1961, urmat de culegerea de proză scurtă Două mere țigance, în 1964. Consacrarea i-o aduce Povestea cu cocoșul roșu, ”roman parabolic în care apare întreg tabloul complex și contradictoriu al colectivizării gospodăriei țărănești” (acad. Mihai Cimpoi), foarte bine primit de critică și public, dar pus la index de reprezentanții ideologiei oficiale.
Urmează o lungă perioadă de ”tăcere impusă”, pe durata căreia își câștigă existența ca traducător (din Vasili Șukșin, Jaroslav Hašek ș.a.). În 1983, revine în forță cu culegerea de nuvele Elegie pentru Ana-Maria, urmată de Mama-mare – profesoară de istorie (1988), Navetista și pădurea (1989). În ultimii ani de viață este privit ca un adevărat guru, iar reeditarea în 2002, la București, a romanului Povestea cu cocoșul roșu, îi aduce premiul Fundației Culturale Române.