Ziua Internațională a Poeziei. Cătălina Balan, poeta care a transformat vulnerabilitatea în sursă de inspirație: „Fiecare vers este un strigăt și un destin care se scrie”

Poezia este pentru poeta Cătălina Balan mai mult decât o formă de expresie artistică, este un spațiu al zbuciumului și al vindecării, unde emoțiile prind glas, iar speranța se transformă în lumină. Autoarea descrie versul ca pe un drum interior, o rugăciune și o formă de regăsire, în care fiecare trăire devine parte din propria identitate, transmite MOLDPRES.

Cătălina Balan a crescut sub grija atentă a părinților, care i-au fost alături necondiționat. Deși se deplasează în scaun rulant, autoarea a reușit să transforme vulnerabilitatea într-o sursă de forță și inspirație, devenind un exemplu pentru comunitate. Prin creația sa, promovează incluziunea, demnitatea și puterea interioară, oferind cititorilor o perspectivă profundă asupra luptei, acceptării și speranței.


„Poezia, pentru mine, este zbucium și, în același timp, vindecare. Atunci când aerul devine prea greu, cuvintele, pas cu pas, readuc liniștea prin vers. Poezia este locul unde speranța capătă contur, iar din toate trăirile se naște o lumină care nu mai poate fi judecată, pentru că acea făclie devine puterea mea interioară. Drumul spre mine - spre inima, mintea și sufletul meu - este poezia. Fiecare vers scris este un strigăt, o tăcere, o bucurie, o tristețe și un destin care se scrie pas cu pas. Poezia este confesiunea mea și rugăciunea rostită în taină către Dumnezeu”, a declarat pentru MOLDPRES, Cătălina Balan.


Potrivit tinerei, creația sa literară a început dintr-o nevoie profundă de introspecție și dialog interior.


„Scrisul, în viața mea, a pornit dintr-o nevoie fundamentală de a avea o conversație cu mine însămi. Atunci când emoțiile și evenimentele din viață încercau să mă doboare, scriam în jurnalul meu personal.În copilărie, din dorința de a înțelege ce se întâmplă în lume, am descoperit că tot ceea ce mi se întâmplă capătă un sens profund atunci când scriu. Scriam fără să știu de ce - în tot acest act exista un amestec de fragilitate și curaj.Jurnalul, hârtia, cuvintele nu mă judecau, dar mă ascultau. Scrisul mi-a devenit prieten, cel mai fidel camarad, care știa ce simt. Nu mă mai simțeam fragmentată, ci liberă”, menționează ea.


Referindu-se la volumul său de debut, „Într-o zi voi alerga, mamă!”, autoarea a descris procesul de creație ca pe un drum al devenirii și al redescoperirii de sine.


„Drumul cărții „Într-o zi voi alerga, mamă!” nu a fost unul liniar, ci unul trăit. Am scris fiecare vers conștient, autentic și real. Cartea m-a reconstruit, m-a împins să scot din adâncul inimii emoții demult uitate. Este un proces al devenirii, al credinței și al speranței - al unei voci care nu mai tace, ci vorbește.Am scris în nopțile albe, în diminețile în care soarele abia răsărea, la apus, în transportul public, în parc, în bibliotecă, în avion -în toate locurile în care poezia a ales să fie scrisă.Momentul lansării a fost clipa în care cartea m-a îmbrățișat, iar eu am lăsat-o să alerge către oameni. Atunci s-a desprins de mine și am simțit că aceste versuri nu îmi mai aparțin doar mie, ci tuturor celor care se regăsesc în ele. Fiecare cititor către care cartea aleargă pentru a-l îmbrățișa începe, la rândul său, un drum propriu spre vindecare, iubire și acceptare de sine”, subliniază Cărălina Balan.


În opinia Cătălinei Balan, poezia joacă un rol esențial în formarea tinerilor și în viața culturală, fiind un instrument de autocunoaștere și reflecție.


„Eu cred că poezia poate transforma un tânăr prin profunzimea și sinceritatea pe care le emană. În viața culturală, ea păstrează emoția vie și o transmite mai departe, din generație în generație, către tineri care învață nu din reguli stricte, ci dintr-o poveste reală de viață. O istorie care poate fi oglinda propriilor sentimente ascunse, a întrebărilor și a căutărilor interioare. Atunci poezia devine o lume în care tânărul începe să se cunoască pe sine, să-și exploreze atât vulnerabilitatea, cât și puterea interioară pe care o are din naștere, dar pe care o descoperă și o șlefuiește abia acum, în poezie, în fiecare vers.Poezia îl învață și îl ghidează prin viață, șoptindu-i printre rânduri să nu ignore emoțiile pe care le simte, să se oprească din graba acestei lumi și să caute răspunsuri pentru a înțelege propriile trăiri, a le accepta și a le vindeca. Poezia are rolul unei punți care leagă interiorul de exterior, aduce profunzime în viața culturală, activează și păstrează memorii demult uitate și trezește societatea la autenticitate, acțiune, solidaritate și schimbare”.


Totodată, poeta a oferit o perspectivă personală asupra propriei identități, descriindu-se ca o persoană care își transformă vulnerabilitatea în forță.


„Când mă privesc în oglindă, văd o persoană care știe să transforme vulnerabilitatea în putere, durerea în lumină, iar emoțiile în cuvinte. Cătălina știe că fiecare cicatrice, vizibilă sau invizibilă, face parte din povestea ei. Ea nu se lasă definită doar de trecut, ci trăiește în prezent, iubind viața așa cum este, cu toate minunile și imperfecțiunile ei.Văd o femeie care, cu demnitate, merge prin viață, acceptând diversitatea acestei lumi. Ea nu se teme să vorbească, să scrie, să trăiască fiecare clipă, să se bucure de viață, să se aleagă pe sine, să creadă, să spere, să motiveze și să susțină pe alții. Văd, de asemenea, o femeie care ascultă cu atenție lumea și oamenii din jur, care se lasă impresionată de frumusețea lucrurilor simple și care găsește în fiecare zi motive să fie recunoscătoare și să ofere lumină celor din jur”, a mărturisit tânăra poetă.

 


Cătălina Balan, originară din municipiul Bălți, este o tânără poetă, absolventă a Universității de Stat din Moldova, psiholog, profesoară de limba engleză cu experiență în predare de peste 11 ani, specializată pe dezvoltarea abilităților de vorbire(public speaking) la nivel internațional. 

Volumul său de debut, „Într-o zi voi alerga, mamă” (Editura Eikon, 2025), s-a remarcat prin profunzimea emoțională și prin mesajele de curaj, credință și speranță.