Cronica ARHIVELOR // Ion Hîncu, personalitatea care a marcat cercetarea arheologică din Republica Moldova

Arheologul și istoricul medievist Ion Hîncu rămâne una dintre cele mai importante personalități ale cercetării medievale din Republica Moldova, fiind considerat primul doctor în arheologie din fosta RSS Moldovenească și unul dintre puținii cercetători care, în perioada regimului sovietic, au avut curajul să susțină originea romanică a populației autohtone din spațiul pruto-nistrean. Destinul său științific a fost marcat de descoperiri importante și persecuții politice care i-au întrerupt activitatea timp de 13 ani.

Potrivit datelor oferite de Agenția Națională a Arhivelor, Ion Hîncu s-a născut la 28 iulie 1931, în satul Mateuți, județul Orhei, și s-a stins din viață la 24 mai 2003, la Chișinău. De-a lungul activității sale, acesta a coordonat numeroase săpături arheologice în așezări medievale și situri importante din Republica Moldova, printre care Lucașeuca, Pohorniceni-Petruha, Brănești, Tighina, Costești-Stânca, Giurgiulești și, mai ales, situl de la Hansca, raionul Ialoveni, unde a activat între anii 1964-1977.

Totodată, cercetătorul a participat la investigații arheologice desfășurate la Alcedar, Echimăuți, Orheiul Vechi, Cetatea Albă, Bocani, Mălăiești și în alte localități din spațiul pruto-nistrean și din Ucraina.

În anul 1977, în urma unor denunțuri cu caracter politic, Ion Hîncu a fost acuzat de „naționalism”, „antislavism” și „poziții antiștiințifice”. Cercetătorul a fost eliberat din funcția ocupată și i s-a interzis să studieze evul mediu timpuriu și să efectueze săpături arheologice. Tot atunci, monografia sa „Populația și cultura Moldovei în secolele X-XIV”, aflată în proces de editare, a fost retrasă din tipar și interzisă, lucrarea fiind publicată abia în anul 2016.

Abia după anul 1990, istoricul și-a putut relua activitatea științifică, devenind șef al Laboratorului Antichitate și Evul Mediu al Facultății de Istorie de la Universitatea de Stat din Moldova, iar din 1993 a coordonat activitatea complexului Orheiul Vechi.

Cel mai important discipol al său, Gheorghe Postică, a publicat în 2016 lucrările interzise ale lui Ion Hîncu, apreciind că acesta a fost „primul și practic singurul cercetător din mediul academic de la Chișinău” care, în perioada totalitarismului sovietic, a susținut o concepție diferită de cea oficială privind civilizația medievală timpurie din spațiul moldovenesc.

Personalitatea și persecuțiile politice la care a fost supus Ion Hîncu au fost analizate și de arheologul moldovean Iurie Stamati, în lucrarea dedicată relației dintre politică și arheologie în Moldova sovietică, publicată în anul 2019.