La Biblioteca Națională a fost inaugurată o expoziție dedicată istoricului Nicolae Iorga, la 150 de ani de la naștere

Chişinău, 4 iun. /MOLDPRES/. Biblioteca Națională a Republicii Moldova a inaugurat astăzi expoziția de documente și publicații cu genericul „Nicolae Iorga – „sămănătorul” de adevăr istoric”, prilejuită de aniversarea a 150 de ani de la nașterea istoricului, scriitorului, academicianului, omului politic Nicolae Iorga, una dintre figurile cele mai importante ale științei și culturii românești dintotdeauna, informează MOLDPRES.
Solicitată de agenție, Elena Pintilei, directorul BNRM, a menționat că expoziția propune o incursiune în istorie prin expunerea unor monografii, articole din publicațiile periodice „Neamul românesc”, „Convorbiri literare”, semnate de „cel mai mare istoric și savant al României din toate timpurile”, cuprinde circa 300 de titluri integrate în 6 compartimente, care oglindesc activitatea istorică, cea literară, rolul lui Nicolae Iorga în dezvoltarea culturii românești, cercetări istorice și opera despre Basarabia. 
”În contextul reconstituirii unor pagini din istoria românilor, în oglinda documentelor aflate în patrimoniul instituției, ne-am propus să reflectăm asupra rolului istoric al marelui cărturar, a contribuției științifice, culturale, filosofice în formarea și dezvoltarea societății românești”, a subliniat Elena Pintilei.
Printre exponate se regăsesc: „Schițe din literatura română” de Nicolae Iorga, editată la Iași în 1894; „Acte și fragmente cu privire la Istoria Românilor: adunate din depozitele de ms. Ale Apusului, doc. Culese din Berlin, anii 1768 – 1839”, editată la București în 1896; „Sate și Mănăstiri din România”, editată la București în anul 1905; „Istoria românilor în chipuri și icoane” editată în 1905; „Drumuri și orașe din România”,  București, 1916 ș.a.
Pe marginea activității lui Nicolae Iorga, istoric și critic literar și de artă, filozof, documentarist, scriitor, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, profesor universitar român, academician, animator al vieții științifice și culturale, om politic, patriot înflăcărat s-au pronunțat academicianul Andrei Eșanu, doctorul în istorie Ion Negrei, doctorul în filologie Mariana Cocieru ș.a.
Nicolae Iorga s-a născut pe 5 iunie 1871, la Botoșani. A decedat la 27 noiembrie 1940, la Strejnic, județul Prahova, fiind ucis mișelește. Studiile începătoare și gimnaziale le-a făcut în Botoșani. A absolvit Liceul Național din Iași, în 1888. A urmat cursurile Facultății de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi într-un singur an și a absolvit-o cu diploma ,,Magna cum laude”(1889). Studiile superioare le-a desăvârșit în străinătate, la Înalta Școală de Științe Politice din Paris (1892), ulterior la Berlin și Leipzig, unde și-a susținut doctoratul în filozofie (1893).  După revenirea în țară a devenit profesor suplinitor la numai 23 de ani, și membru corespondent al Academiei Române. Din 1894, prin concurs, a obținut Catedra de Istorie Universală, Medievală și Modernă la Universitatea din București, pe care a deținut-o până în 1940.  Începând din 1908, a ținut cursuri la Vălenii de Munte, județul Prahova, diverse cursuri la Universitatea din București (din 1894), a predat și la Sorbona din Paris, având prelegeri la mai multe universități din mari orașe europene și din SUA. 
Din 1910 devine membru activ al Academiei Române, iar în perioada 1924 - 1927 a fost preşedinte al Secţiunii de Istorie a Academiei. A editat și condus numeroase ziare și reviste: (,,Semănătorul”, ,,Neamul românesc”, ,,Revista istorică”, ,,Revue Historique du Sud-Est-Européen”, ,,Floarea darurilor” ș.a.), a condus un ziar timp de 33 de ani, şi-a asumat sarcina de a proteja monumentele istorice ale ţării sale şi a întreprins o reformă a educaţiei fiind în funcție de prim-ministru (1931-1932). A întemeiat și animat societăți și fundații culturale, precum Universitatea Populară din Vălenii de Munte, a înfiinţat instituţii româneşti în străinătate, precum Şcoala Română de la Paris (1926), Casa Română de la ,,Fontenay-aux-Rosses”, Paris, 1920; Casa Română din Veneţia şi altele. Împreună cu un grup de profesori, fizicieni și alți oameni de știință, a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației ,,Cercetașii României”.
Fiind savant de renume mondial, a desfășurat o activitate științifică prodigioasă și a lăsat drept moștenire peste 1250 de cărți, 25 mii de articole și studii, peste 4.963 de recenzii. A semnat numeroase sinteze despre istoria românilor, care au fost editate în ,,Istoria Românilor” în 10 volume (1936 - 1939), pentru care a fost numit cel mai mare istoric și savant al României din toate timpurile. A fost ales membru a zeci de academii și instituții de peste hotare, sau i s-a acordat titlul onorific de ,,Doctor Honoris Causa” (Paris, Roma, Oxford, Lisabona, Stockholm, Praga, Santiago de Chile ș.a.). 
Expoziția va fi deschisă până la 20 august.