Mesajul Președintei Maia Sandu la ceremonia dedicată Zilei Memoriei și Recunoștinței

Stimați veterani,

Doamnelor și domnilor,

Marcăm astăzi Ziua Memoriei și Recunoștinței — ziua în care ne înclinăm cu gândul la cei care, în 1992, au apărat suveranitatea și independența Republicii Moldova.

Este o zi a durerii și a demnității.

Este o zi în care ne amintim nu doar faptele celor care au luptat, ci mai ales sacrificiul pe care l-au făcut.

Pentru că libertatea a venit cu un preț greu. Pentru ea, sute de oameni și-au dat viața. Alte zeci de mii și-au pus sănătatea, viitorul și liniștea celor dragi în pericol. 

În spatele fiecărui nume gravat pe o cruce stă o viață întreruptă prea devreme. În spatele fiecărui veteran stă o poveste de curaj, de dăruire pentru pământul moștenit de la înaintașii noștri.

Comemorarea eroilor războiului de pe Nistru ne amintește că libertatea nu este un dat. Ea trebuie protejată.

Timp de decenii, libertatea noastră a fost sugrumată. Limba și tradițiile noastre au fost marginalizate. Destinul nostru era decis în altă parte. Iar moldovenii au vrut, în sfârșit, să-și hotărască singuri viitorul. Au vrut să trăiască într-un stat în care vocea lor contează.

Cei care și-au apărat țara în prima linie înțeleg cel mai bine cât de prețioasă este libertatea. De aceea, Dumneavoastră, veteranii, ați fost în toți anii de independență — și sunteți și astăzi — în prima linie a apărării democrației.

Vă datorăm respect. Și vă datorăm recunoștință.

Astăzi, la mai bine de trei decenii de la acele evenimente, pacea și libertatea noastră sunt din nou amenințate — iar ele sunt apărate, inclusiv pentru noi, de către ucraineni pe câmpul de luptă.

Trebuie să spunem lucrurilor pe nume.

În război, agresorul este cel care atacă.

În 1992, agresorul a fost Rusia.

Astăzi, în Ucraina, agresorul este Rusia.

A spune că „ambele părți sunt vinovate” înseamnă a falsifica adevărul. Neutralitatea morală în fața agresiunii înseamnă nu doar lașitate, ci și minciună. Iar solidaritatea între popoarele care au cunoscut agresiunea este o datorie.

Republica Moldova nu a râvnit la teritorii străine. Nu a pornit războaie. Și-a apărat doar pământul strămoșesc.

Iar nici până astăzi, agresiunea împotriva țării noastre nu a dispărut. Doar metodele s-au schimbat.

Dacă în 1992 agresiunea a venit cu tancuri, astăzi ea vine prin propagandă, manipulare și dezinformare. Trăim un veritabil război cognitiv — un război care țintește memoria și identitatea. Un război care încearcă să relativizeze responsabilitatea, să confunde agresorul cu victima.

De aceea, apărarea memoriei trebuie să fie parte a apărării naționale.

Pentru că Ziua Memoriei și Recunoștinței nu este doar despre trecut. Este și despre viitor. Este despre valorile care ne definesc. Este despre atașamentul nostru față de libertate, democrație și pace. Este despre locul nostru firesc în familia statelor europene care prețuiesc demnitatea umană și binele comun.

Cunoașterea istoriei și a sacrificiilor strămoșilor este o condiție pentru un stat puternic. Fără memorie, nu există identitate. Fără identitate, nu există reziliență. Fără reziliență, nu există securitate.

Doamnelor și domnilor,

Republica Moldova nu dorește război.

Republica Moldova dorește pace.

Iar pacea adevărată nu poate fi construită pe minciună.

Și nu poate fi construită cu trupe străine pe teritoriul nostru.

Cerem cu fermitate retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova.

Evenimentele din 1992 au demonstrat caracterul și voința noastră de a trăi liber. Au arătat că, atunci când libertatea este pusă în pericol, moldovenii știu să se ridice. 

Și este obligația noastră sfântă să continuăm ceea ce au făcut eroii acelor zile. 

Să consolidăm democrația, să întărim instituțiile statului, pentru a asigura securitatea cetățenilor noștri și pentru a construi o Moldovă europeană, puternică și prosperă.

Și, în numele celor care au căzut și au luptat, ne asumăm să păstrăm vie flacăra libertății. În fiecare zi. 

Vă mulțumesc.

-