Mesajul Președintei Maia Sandu la decernarea Premiului Franz Josef Strauss oferit de Fundația Hanns Seidel

		
Domnule Prim-Ministru Söder,
Doamnă Președintă Aigner – vă mulțumesc pentru cuvintele călduroase,
Domnule Președinte Ferber,
Stimate gazde,
Dragi oaspeți,
Este o mare onoare să primesc Premiul Franz Josef Strauss aici, la München, din partea unei fundații care, de-a lungul timpului, a susținut valorile democrației, libertății și unei Europe unite.
Acest premiu poartă numele unui lider care a crezut cu tărie că pacea în Europa nu trebuie niciodată considerată un dat – și că valorile noastre trebuie apărate cu claritate și curaj. Astăzi, acest crez este mai actual ca oricând.
Accept această distincție cu profundă recunoștință, în numele tuturor celor din țara mea și din regiunea noastră care se află în prima linie a unei lupte pe care nu am început-o, dar pe care am ales să o ducem cu determinare – și pe care nu ne permitem să o pierdem: lupta pentru democrație, adevăr și pace.
Democrația este astăzi supusă unui atac în întreaga lume – nu doar pe câmpurile de luptă, ci și în spațiul informațional, în instituțiile noastre, și tot mai des, în mințile noastre.
Adversarii de astăzi folosesc atât tactici vechi, cât și instrumente noi pentru a eroda încrederea, a polariza societățile și a destabiliza democrațiile.
Vedem asta foarte limpede în războiul pe care Rusia l-a pornit împotriva vecinului nostru, Ucraina. Și să nu ne amăgim – acest război nu a început cu tancuri, ci cu narative.
Narative menite să justifice agresiunea. Să nege dreptul Ucrainei de a exista. Să descrie democrațiile ca fiind slabe și divizate.
Aceste falsuri au fost semănate de-a lungul anilor – prin propagandă, distorsionare și frică – cu mult înainte ca prima rachetă să lovească pământul ucrainean.
Au fost gândite pentru a slăbi rezistența, a fractura societățile și a crea confuzie chiar în țările chemate astăzi să acționeze. Acest război ne amintește că, înainte de orice atac fizic, are loc un război al cuvintelor, al narativelor, al percepțiilor – și că această luptă trebuie luată la fel de în serios.
Și totuși, prea mult timp aceste narative au fost subestimate. Am văzut semnalele de alarmă, dar am sperat că diplomația va fi suficientă. Ne-am dorit pace – dar o pace fără mijloace reale de apărare a invitat agresiunea.
În primii doi ani de la invazie, reacția comunității internaționale a fost adesea prea prudentă. Ezitantă. Aș spune chiar: lipsită de curaj.
Costul inacțiunii de atunci este prețul dur pe care îl plătim astăzi. Iar dacă vom continua să ezităm – dacă nu înțelegem pe deplin amploarea amenințării – riscăm ca acest pericol să depășească granițele continentului.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu mai este un conflict regional. Este un punct de cotitură global. Cu cât războiul se prelungește, cu atât mai mult devine un laborator de tactici noi – drone, sabotaj, război hibrid – pe care orice entitate, oriunde în lume, le poate reproduce.
Acest război a declanșat deja o revoluție în privința sferei militare – cu consecințe care depășesc Europa, influențând gândirea strategică și de securitate la nivel global.
Să ignorăm Ucraina înseamnă să acceptăm o lume în care agresiunea aduce beneficii, iar regulile nu mai contează.
De aceea, Ucraina trebuie să primească nu doar admirația noastră, ci și sprijinul nostru deplin.
Militar, financiar, politic. Mai mult și mai repede.
În fiecare zi în care rezistă, Ucraina ne apără și pe noi.
Fiecare pas pe care îl face spre pace este și un pas spre o Europă mai sigură și mai liberă.
Aceasta este realitatea în țara mea, Republica Moldova.
Avem o frontieră de 1.200 de kilometri cu Ucraina – cea mai lungă dintre toate țările europene. Securitatea, libertatea și pacea noastră depind direct de capacitatea Ucrainei de a rezista.
Și dacă Ucraina va cădea, credeți-mă – Rusia nu se va opri la Moldova.
Ucraina luptă nu doar pentru viitorul ei, ci pentru securitatea întregii noastre regiuni. Nu îi vom uita niciodată pe soldații ucraineni care – prin apărarea liniei frontului – au oferit Moldovei șansa de a rămâne în pace.
Dar pacea noastră este fragilă. Și supusă permanent presiunilor.
Rusia încearcă să destabilizeze democrația noastră – nu doar pentru a ne devia de la calea europeană, ci și pentru a slăbi Ucraina dinspre vest. A descoperit că războiul hibrid poate fi, uneori, mai eficient decât trupele terestre.
Am văzut acest lucru foarte clar anul trecut, la alegerile prezidențiale și la referendumul pentru ancorarea parcursului european în Constituția noastră. Doar un exemplu: o bancă rusească a deschis peste 138.000 de conturi pentru a influența rezultatele prin plăți către alegători.
Deși voința poporului s-a impus, iar democrația a rezistat, am învățat lecții grele despre amploarea, complexitatea și persistența amestecului străin. Mai ales pentru o țară mică.
Moldova nu este singură în această luptă. În întreaga regiune, Rusia folosește tactici hibride pentru a schimba raporturile de putere și a înconjura, în cele din urmă, Ucraina cu regimuri ostile.
Următorul test pentru noi îl constituie alegerile parlamentare din septembrie, unde ne așteptăm la o campanie de manipulare și mai agresivă.
Există interpuși finanțați prin rețele de criptomonede. Strategii ruși testează limitele instituțiilor noastre:


declanșând o criză energetică la începutul anului,


zdruncinând economia fragilă a regiunii transnistrene,


escaladând atacurile cibernetice, inclusiv asupra infrastructurii electorale,


folosind inteligența artificială pentru metode tot mai sofisticate de dezinformare.


În centrul tuturor acestor acțiuni se află manipularea politică: crearea unor partide false, pretins pro-europene, finanțate cu bani murdari din Rusia, ca parte a unui plan mai amplu de a forma o majoritate pro-Kremlin în Parlament.
Vreau să fiu foarte clară: Moldova nu va precupeți niciun efort pentru a-și apăra suveranitatea, democrația și parcursul european. Dar nu putem face asta singuri.
Germania a fost un partener esențial pentru Moldova. Ne-ați sprijinit să ne consolidăm instituțiile, să combatem dezinformarea, să modernizăm armata și să rezistențăm în fața ingerințelor.
Ați fost alături de noi nu doar pentru că v-am cerut ajutorul – ci pentru că ați înțeles ce este în joc.
Ceea ce se întâmplă în Moldova contează. Pentru că avem 1.200 de kilometri de graniță cu Ucraina – cea mai lungă din Europa. Și pentru că suntem un teren de încercare: în ce măsură democrațiile aflate sub presiune pot rezista, se pot adapta și pot merge înainte.
Suntem profund recunoscători pentru sprijinul dumneavoastră.
Aceasta mă aduce la Europa. Și la întrebarea: ce fel de Uniune Europeană vrem să construim împreună?
Dacă vrem ca pacea să dureze, Europa trebuie să devină mai puternică. Economic, politic, militar și strategic. Și trebuie să o facă rapid. Lumea se schimbă mai repede decât ne-am imaginat – și mai repede decât pot reacționa instituțiile noastre.
Europa nu se mai află în timp de pace. Fie că este vorba de un atac cibernetic asupra alegerilor, de sabotajul infrastructurii sau de drone care încalcă frontiere – Europa trebuie să poată acționa rapid și decisiv. Avem nevoie de proceduri rapide pentru apărare, infrastructură critică și reacție instituțională. În vremuri de pericol, lentoarea poate ucide.
Și da, acest drum presupune alegeri dificile. În unele părți ale Europei, pericolul încă pare îndepărtat. Unii cetățeni se întreabă de ce ar trebui să investim în apărare, în protejarea rețelelor sau în securitate cibernetică – când și școlile și spitalele au nevoie de fonduri. Dar dacă vrem să ne păstrăm modul de viață, mai întâi trebuie să-l apărăm.
Iar această protecție necesită resurse. Investiții reale, susținute, strategice – din partea statelor membre și a Uniunii în ansamblu.
Liderii trebuie să aibă curajul să spună lucrurilor pe nume: unele elemente de confort vor trebui amânate, pentru ca libertățile noastre să poată fi păstrate. Acestea sunt mesaje dificile – dar necesare. Pentru că democrațiile nu sunt întreținute de confort, ci de responsabilitate.
Pași importanți sunt deja în desfășurare. Dar a venit momentul ca aceste eforturi să fie consolidate la nivel european – prin acțiune nu doar la nivel de state individuale, ci ca o forță unită.
Extinderea trebuie să facă parte din această viziune strategică. Nu ca un exercițiu birocratic, ci ca o alegere curajoasă, care extinde stabilitatea, securitatea și responsabilitatea comună pe întreg continentul nostru.
Curajul nu mai este opțional.
Curajul este prețul păcii.
Curajul de a sprijini Ucraina și de a proteja pacea în Europa.
Curajul de a sprijini Moldova în fața presiunii Kremlinului.
Curajul de a duce această Uniune mai departe – chiar și atunci când este greu.
Extinderea, și ea, cere curaj. Nu doar din partea celor care vor să adere – ci și din partea celor care aleg să deschidă ușa.
Vreau să mulțumesc Fundației Hanns Seidel, oamenilor calzi din Bavaria și tuturor celor din Germania, pentru sprijinul neclintit – și pentru credința că pacea, democrația și unitatea merită apărate.
Să înfruntăm acest moment împreună — cu luciditate, cu unitate și, mai presus de toate, cu curaj.
Vă mulțumesc.