Moldova sunt EU // Poeta Ana Cotovan: „Am rămas acasă din dragoste de neam, de grai, de tot ce nu încape într-un pașaport”

Cu prilejul Zilei Independenței, Agenția MOLDPRES lansează campania „Moldova sunt EU”, o acțiune menită să promoveze cetățenii Republicii Moldova, viziunile, preocupările, aspirațiile lor. Fiecare dintre ei este parte din Republica Moldova, fie că a rămas în țară sau este stabilit peste hotare. Astăzi o veți cunoaște pe tânăra poetă Ana Cotovan. Deși a aflat despre proclamarea Independenței din manualele de istorie, amintirile părinților și ale bunicilor i-au alimentat simțul și perceperea acestei valori. 


„Pentru mine, Ziua Independenței nu e doar o dată-n calendar, e răsuflarea neamului meu care a învățat să spună Suntem! E bătaia de inimă a pământului ce mi-a crescut pașii desculți, e limba mea dulce – pe care am voie să o strig, să o scriu, să o cânt. Ziua Independenței e ziua în care simt că aparțin, chiar dacă sunt doar o picătură în fluviul mare al destinului românesc, dar o picătură care știe cine e, de unde vine, și nu va înceta niciodată să creadă în țara ei”, afirmă tânăra poetă Ana Cotovan.


Ana este originară din raionul Orhei. Dragostea pentru scris i-a fost altoită de bunica care a fost deportată în Siberia fiind fiica primarului de Dișcova. De mică îi plăcea să îmbine cuvinte care rimează, iar cu timpul, poezia a devenit un refugiu într-un moment de cumpănă. Avea doar 13 ani când a rămas orfană. Durerea imensă de pierdere a tatălui i-a deschis o nouă realitate a vieții.


„Poezia e acel colț de lume în care pot fi pe deplin eu, fără să cer voie, fără să mă explic. Este o stare, o respirație tăcută care mă ține vie. E locul unde mă refugiez atunci când simt prea mult sau când nu simt deloc. Nu o pot separa de mine, e în privirea mea, în felul în care gândesc, în felul în care iubesc. Poezia nu e doar scris. E o formă de a exista”, spune tânăra.




Tânără, frumoasă, visătoare, Ana își desfășoară activitatea în calitate de pedagog social superior la un Centru de plasament. Ea este sprijinul și încrederea persoanelor cu dizabilități. Adesea, tânăra este întrebată cum se descurcă în acest serviciu.


„Este o activitate dificilă pentru unii, dar nu și pentru mine. Aceste persoane, prin recunoștința lor, mă încarcă cu energie. Este o nouă treaptă în viața mea care mă ajută să mă dezvolt, să mă regăsesc în societate”, afirmă Ana. 


A absolvit Colegiul de pedagogie din Orhei, iar acum face Dreptul la frecvență redusă la Universitatea de Stat din Moldova. Ana își exprimă, prin poezie, dragostea pentru țară, neam și limbă. A debutat în 2020 cu placheta de versuri „Lasă să plouă”, care a intrat în clasamentul celor mai citite cărți din acel an.


„Fiecare vers e o bucățică din mine, nelustruită, crudă, reală. Cartea a intrat în clasamentul celor mai citite volume din acel an, semn că, poate, vulnerabilitatea atinge mai mult decât perfecțiunea. Apoi a urmat „Ia cu tine ultimul apus”, o carte cu o altă energie. Mai matură, mai sfâșietoare. O emoție adunată în versuri, o luptă între resemnare și speranță. Este, pentru mine, cea mai frumoasă formă de a simți. O contrazicere în fiecare poezie. O luptă tăcută între ce am fost și ce sunt. O carte pe care nu am scris-o doar, am trăit-o”, mărturisește Ana.


Simte legătura profundă cu rădăcinile și își manifestă dorința de a contribui la dezvoltarea comunității sale. Niciodată nu s-a gândit să plece din Moldova deși când era copil, adesea mama pleca la muncă peste hotare pentru a-i asigura o viață fără lipsuri.


„Am ales să rămân, nu pentru că aici e mai ușor, ci pentru că aici e rădăcina mea, glasul bunicii, nucul de la poarta , satul meu care rămâne la fel indiferent de numărul de toamne. Am rămas nu din comoditate, ci din dragoste de neam, de grai, de tot ce nu încape într-un pașaport. Am rămas pentru a păstra vie lumina din casă și pentru ca ușile să nu se închidă fără cineva care să le poată redeschide. Am ales să trăiesc și să muncesc aici, să contribui, prin ceea ce fac, la schimbarea colțului de lume pe care îl numesc acasă”, a mai adăugat Ana.


La cei 23 de ani ai săi, Ana detestă cuvântul „dependență”, mai ales în politică. Tânăra spune că nu trebuie să existe țări dependente. Bunele relații dintre state, în opinia Anei, pot fi definite prin sprijin, cooperare, parteneriat.  

Visul Anei este să mai lanseze o plachetă de versuri și un volum de proză. 

Pe 27 august, Republica Moldova va sărbători 34 de ani de la proclamarea Independenței, perioadă de transformări, sacrificii, modernizare, aliniere la valorile lumii democratice.