Teo Chiriac: „Cea mai bună modalitate de promovare a cărţii sunt lecturile publice”

Interviu acordat în exclusivitate Agenţiei Informaţionale de Stat MOLDPRES de către poetul, publicistul şi traducătorul Teo Chiriac, laureat al Premiului Naţional 2017

Întrebare: Stimate Teo Chiriac. În anul curent, aţi fost distins cu Premiul Naţional pentru cartea de poezie „Sufletul meu de până la Big Bang”. Ce a însemnat pentru Dvs. această distincţie?

Răspuns: Pentru mine este important ce s-a întâmplat cu această carte până la acordarea Premiului Naţional. Premiu care, bineînţeles, mă onorează. Volumul a apărut la Editura „Arc” în 2016, cu suportul Ministerului Culturii, în cadrul programului de editare a cărţii naţionale, şi a fost lansat la Biblioteca Publică „O. Ghibu”, în cadrul Târgului de Carte Bookfest Chişinău, ediţia 2016. La acea lansare au participat scriitori din R. Moldova şi România, precum criticul şi istoricul literar Mircea Martin, prozatorul şi eseistul Ioan Groşan şi poetul Ioan Es. Pop, alături de colegii mei de la Chişinău Arcadie Suceveanu, Vladimir Beşleagă, Eugen Lungu, Emilian Galaicu-Păun, Maria Şleahtiţchi, Maria Pilchin şi alţii. Apoi, volumul a participat la concursul Anul literar 2016. Pentru mine a contat foarte mult faptul că dintre cele cinci cărţi nominalizate la compartimentul poezie, volumul meu „Sufletul meu de până la  Big Bang” a întrunit voturile tuturor celor şapte membri ai juriului, în frunte cu academicianul Mihai Cimpoi, fiind desemnat cea mai bună carte a anului. Apoi, Consiliul Uniunii Scriitorilor din Moldova a recomandat în unanimitate candidatura mea la Premiul Naţional 2017. E de menţionat şi faptul că, din cei 12 membri ai Consiliului USM care au susţinut candidatura mea, cinci sunt laureaţi ai Premiului de Stat şi ai Premiului Naţional: Mihai Cimpoi, Vladimir Beşleagă, Nicolae Dabija, Arcadie Suceveanu şi Leo Butnaru. Pentru mine a fost o onoare faptul că din cei 15 membri ai Comisiei naţionale pentru decernarea Premiului Naţional, prezenţi la şedinţa finală, 14 au optat pentru candidatura mea. Acelaşi număr de voturi l-a acumulat istoricul Gheorghe Postică. Premiul Naţional acordă (trebuie să acorde!) un plus de valoare şi de imagine atât autorului, cât şi instituţiei care l-a recomandat.

Î.: De la apariţia primei Dvs. cărţi – „Lucrare de control”- , au trecut 40 de ani, timp în care aţi mai editat doar patru volume de versuri. Cum se explică această mişcare lentă spre cititor?

R.: Cărţile mele au apărut la o distanţă de 7-9 ani. Spre deosebire de cei care descriu subiecte pe sute şi mii de pagini de roman, eu mă mulţumesc scriind un poem, două-trei versuri, o metaforă. Scriind un poem, mă gândesc, înainte de toate, la primul cititor al său – la Teo Chiriac. Pentru el muncesc, din cauza lui îndur  chinurile lui Tantal, caznele lui Sisif. Ca orice produs spiritual, poezia este o lucrare de control adusă în atenţia cititorului. Cititorul este cel care îţi acordă sau îţi pune nota de promovare.

Î.: Cum credeţi, de ce astăzi se citeşte atât de puţin?

R.: Lipsa cititorului e o consecinţă a lipsei de cultură. Totodată, în ultimul sfert de secol noi am trecut de la un tip de societate la altul, iar cenzura politică a fost înlocuită cu cea economică. În condiţiile zilei de astăzi, puţini îşi pot permite să procure o carte. O soluţie ar fi să unificăm piaţa de carte românească de pe ambele maluri ale Prutului, înlăturându-se toate barierele economice, financiare, fiscale existente. Iar cea mai eficientă modalitate de promovare a cărţii sunt lecturile publice. Acestea urmează a fi organizate de Uniunile Scriitorilor din Moldova şi România în cadrul unui program naţional, cu sprijin financiar acordat de ministerele de resort.

Lecturile publice, susţinute de scriitori, actori şi interpreţi se vor desfăşura nu doar în şcoli, biblioteci şi universităţi, ci şi în incinta unor palate de cultură din capitală. De ce, de exemplu, următoarea ediţie a Festivalul Internaţional „Primăvara Europeană a Poeţilor” să nu culmineze cu un emoţionant recital de poezie în sala Palatului Naţional „Nicolae Sulac”?

Î.: Apropo de acest festival. Am înţeles că unul din scopurile acestuia este promovarea literaturii române din R. Moldova în spaţiul european, prin intermediul traducerilor. Cum este promovată aceasta în ţările europene?

R.: Datorită proiectelor editoriale iniţiate în cadrul Festivalului Internaţional „Primăvara Europeană a Poeţilor”, în ultimii ani au văzut lumina tiparului mai multe antologii de poezie şi proză basarabeană traduse în limbile franceză, engleză, cehă, maghiară, tătară, ucraineană. Recent, într-o revistă de la Paris, au apărut versuri semnate de şapte poeţi basarabeni. Schimbul de valori literare continuă.

Î.: Uniunea Scriitorilor din Moldova mai are şi o revistă literară, al cărei redactor-şef sunteţi. Ce prezintă această publicaţie?

R.: Revista literară este tipărită cu sprijinul Ministerului pentru românii de pretutindeni şi al Institutului Cultural Român. A fost lansată pe data de 1 decembrie 2015, în cadrul manifestărilor culturale organizate de Uniunea Scriitorilor cu prilejul Zilei Naţionale a României.  Revista literară este sărbătoarea noastră de suflet. Dar pentru a supravieţui, publicaţiile literare au nevoie de sprijinul Ministerului Culturii, Educaţiei şi Cercetării al R. Moldova. Un proiect în acest sens l-am prezentat acum doi ani ministerului de resort.

Î.: Teo Chiriac a făcut texte pentru muzica semnată de fratele său, compozitorul Anatol Chiriac. Cântecele „Primăvara va veni”, „Tinereţe-floare”, „Copilăria”, „O melodie de succes”, interpretate de Sofia Rotaru, Ştefan Petrache, Silvia Chiriac, Ion Suruceanu, Anastasia Lazariuc, sunt doar câteva dintre acestea. Mai faceţi texte pentru cântece?

R.: Mi-ar plăcea să revin la colaborarea cu fratele Anatol şi cu Silvia Chiriac. Mai ştii? Timpul ne poate oferi multe surprize.

Î.: Vă mulţumim pentru interviu şi Vă dorim succes!

Teo Chiriac s-a născut la 29 mai 1956, în satul Coşerniţa, judeţul Soroca, azi raionul Floreşti. A absolvit Universitatea de Stat din Chişinău, Facultatea de Filologie, secţia Jurnalism (1979). În perioada anilor 1979-1985 a fost redactor la Radioul naţional, iar din 1985 până în anul 1993 - redactor şi redactor-şef la Editura „Literatura Artistică” (ulterior, „Hyperion”) din Chişinău. A participat la Programul Internaţional de Instruire „Marshall plan for Moldova” (1998-2004). A făcut stagii în Cehia şi Italia. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. În perioada anilor 1995-1997 a fost reprezentantul Uniunii Scriitorilor din România în Filiala Chişinău a acesteia. Din 2010 este vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A publicat volumele de poezie „Lucrare de control”, „Salonul 33” - prima carte de poezie apărută cu grafie latină în fosta RSSM, „Critica iraţiunii pure”, apărută la Bucureşti, „Monstrul Sacru (Scările lui Teo)” (2009) şi „Sufletul meu de până la Bug Bang”(2016), Chişinău, Editura „Arc”.  A fost distins cu Titlul onorific „Maestru al Literaturii” (2010), cu „Ordinul de Onoare” (2015) şi cu Ordinul „Meritul Cultural”  în grad de Ofiţer, Categoria „A”, Literatură”, al României (2014).  Versurile sale pot fi citite în reviste literare şi antologii de poezie editate în România, Germania, Franţa, Italia, Belgia, Macedonia, Bulgaria şi Rusia.

(Reporter N. Roibu, editor A. Răileanu)