18 ianuarie 2009. Poetul Grigore Vieru moare în urma unui accident grav de circulație

În seara zilei de 15 ianuarie 2009, Grigore Vieru a participat la Cahul la comemorarea a 159 de ani de la nașterea lui Minai Eminescu. A fost o seară de excepție în care, alături de interpretul Fuego, poetul a recitat poezii şi chiar a interpretat un cântec pe scena Palatului de Cultură. Organizatorii acestei emoționante acțiuni culturale i-au  propus lui Vieru să înnopteze la Cahul, însă după concert, împreună cu vicedirectorul Ansamblului „Joc”, Gheorghe Munteanu, ei au pornit spre Chișinău. Pentru Grigore Vieru acesta avea să fie ultimul drum în viață.
Detaliile accidentului  care i-a luat viața marelui poet le aflăm în decizia Curții Supreme de Justiție din 29 septembrie 2010, prin care a rămas definitivă sentința cu cinci ani de închisoare cu suspendare a pedepsei pe doi ani pe numele vicedirectorului Ansamblului „Joc”, Gheorghe Munteanu, cel care se afla la volanul mașinii „Opel-Astra”.
„Instanța de fond a constatat că la 16 ianuarie 2009, aproape la ora 01.20, Gheorghe Munteanu conducând automobilul de model „Opel-Astra” și avându-l pe bancheta din faţă ca pasager pe cet. Vieru Grigore, deplasându-se pe drumul național nr. 3, Hânceşti-Chişinău în direcție spre mun. Chişinău, lângă or. Ialoveni, încălcând cerințele (…) Regulamentului Circulației Rutiere, deplasându-se în condiții rutiere dificile în timp de noapte, a pierdut controlul mijlocului de transport şi s-a tamponat în temelia de beton a panoului de publicitate, amplasat pe gazonul ce desparte sensurile de circulației”.
Mult mai târziu a fost demonstrat că amplasarea acelui bloc de beton, de care s-a lovit automobilul , n-a fost autorizată în nici un fel și  blocul era amplasat contrar prevederilor Regulamentului circulației rutiere. Urmări-zero.
Creația lui Grigore Vieru este atât de cunoscută, încât aproape trei generații de basarabeni s-au născut cu poeziile lui . Tot ce-a scris marele poet, Grigore Vieru, reprezintă patrimoniul de aur al literaturii basarabene din secolul XX. Poezia pentru copii, de dragoste, despre mamă, poezia-manifest, poezia-protest, poezia testament – toate au avut pecetea geniului literar al lui Grigore Vieru. Poetul a fost și un textier neîntrecut, explozia muzicii ușoare moldovenești din anii 80-90 avându-l ca protagonist principal.
În 1982, este lansat filmul muzical pentru copii „Maria Mirabela”, al regizorului Ion Popescu Gopo, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii – „Diploma de Onoare Andersen”.
În 1989, Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace.
În 1996, Grigore Vieru este decorat cu Ordinul Republicii. În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic „Acum şi în veac”.
Procesiunea de înmormântare a lui Grigore Vieru s-a transformat într-o Mare Tristețe Națională și poetul a fost deplâns în toate localităţile Moldovei și ale României. Prezent la înmormântare, marele poet român și marele prieten al lui Grigore Vieru, Adrian Păunescu, a recitat cu această ocazie o poezie care a subliniat proporțiile pierderii și profunzimea durerii. Iată doar un scurt fragment din acest poem:
 
Se-ntunecă pământul şi lăcrimează ceru’
Se-ndoliază frații şi mamei îi e rău,
Trec lumânări aprinse spre Rai, la Chişinău,
Bat clopotele-n Ţară, la moartea lui VIERU.
 
De fapt pe cine pierdem? Noi nici nu știm prea bine.
În vălmășagul lumii isteric şi corupt,
Adevărata Ţară se află de desubt
Cu marii morți pe care-i uităm fără  rușine
 
Iată și două vorbe celebre lăsate de Vieru pentru generațiile viitoare și care-l caracterizează în cel mai profund mod:
După iarbă, modestia este cea mai des călcată în picioare.
Sunt două lucruri pe care un bărbat nu are dreptul să le piardă nici în cel mai urât vis: țara şi demnitatea.

Chişinău, 20 ian. /MOLDPRES/.